1 Maestrului de cor. Pe melodia „Crinii”. Al fiilor lui Core.
Poem. Cântec de dragoste.
2 Din inima mea se revarsă cuvinte frumoase,
eu vreau să-i prezint regelui opera mea. Limba mea să fie ca pana unui scriitor iscusit.
3 Tu eşti cel mai fermecător dintre fiii oamenilor,
har a fost revărsat pe buzele tale
şi de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu în veac.
4 Încinge-ţi sabia peste coapsa ta, viteazule,
ea este strălucirea şi măreţia ta.
5 Înaintează cu maiestate, suie în carul de luptă,
pentru adevăr, blândeţe şi dreptate,
şi te va învăţa lucruri minunate dreapta ta.
6 Săgeţile tale sunt ascuţite,
pătrund în inima duşmanilor regelui; popoarele cad la picioarele tale.
7 Tronul tău, Dumnezeule, este veşnic;
sceptrul dreptăţii este sceptrul domniei tale.
8 Ai iubit dreptatea şi ai urât fărădelegea;
de aceea, te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tău,
cu untdelemnul bucuriei ca pe nimeni altul dintre semenii tăi.
9 Mir, aloe şi casia înmiresmează toate hainele tale;
din palate de fildeş, coarde de harpă te înveselesc.
10 Fiice de regi sunt în preajma ta,
regina stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir.
11 Ascultă, fiică, priveşte şi pleacă-ţi urechea,
uită de poporul tău şi de casa tatălui tău.
12 Regele râvneşte frumuseţea ta;
el îţi este stăpânul, pleacă-te în faţa lui.
13 Fiicele Tirului aduc daruri;
şi bogaţii poporului caută faţa ta.
14 Fiica regelui este strălucitoare, când îşi face intrarea,
îmbrăcată în haine brodate cu aur.
15 În haine strălucitoare e adusă la rege;
fecioare formează alaiul ei, prietenele ei sunt aduse la tine.
16 Sunt aduse în bucurie şi veselie,
sunt conduse în palatul regelui.
17 În locul părinţilor tăi vor fi copiii tăi
şi îi vei pune stăpânitori peste tot pământul.
18 Îmi voi aduce aminte de numele tău
din neam în neam;
de aceea te vor lăuda popoarele în veci şi în vecii vecilor.