1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.
2 Când a venit la el profetul Natan
după ce păcătuise cu Betsabea.
3 Ai milă de mine, Dumnezeule,
după marea ta bunătate, şi, după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea.
4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu.
5 Căci recunosc fărădelegea mea
şi păcatul meu stă pururi înaintea mea.
6 Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit
şi ce-i rău înaintea ta am făcut. De aceea, tu eşti drept în sentinţele tale şi nepărtinitor în judecăţile tale.
7 Căci, iată, în nelegiuire m-am născut
şi în păcat m-a zămislit mama mea.
8 Dar tu iubeşti adevărul în adâncul inimii,
fă deci să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu.
9 Stropeşte-mă cu isop şi voi fi curat,
spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada.
10 Fă să aud un cuvânt de bucurie şi veselie
şi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresaltă.
11 Întoarce-ţi faţa de la păcatele mele
şi şterge toate nelegiuirile mele.
12 Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu.
13 Nu mă alunga de la faţa ta
şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine.
14 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale
şi întăreşte-mă cu duh binevoitor.
15 Atunci voi învăţa pe cei fără de lege căile tale
şi cei păcătoşi la tine se vor întoarce.
16 Mântuieşte-mă de sânge, Dumnezeule,
Dumnezeul mântuirii mele, şi limba mea va preamări dreptatea ta.
17 Doamne, deschide-mi buzele
şi gura mea va vesti lauda ta.
18 Pentru că jertfele nu-ţi sunt plăcute
şi, chiar dacă ţi-aş aduce, arderile de tot nu te-ar mulţumi.
19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui.
20 În bunătatea ta, Doamne, fă bine Sionului
şi reclădeşte zidurile Ierusalimului.
21 Atunci îţi vor fi plăcute jertfele de împăcare,
arderile de tot şi ofrandele; atunci ţi se vor oferi viţei pe altarul tău.