1 Maestrului de cor. Poem. Al lui David.
2 Când a venit Doeg edomitul şi l-a înştiinţat pe Saul,
spunându-i: „David a intrat în casa lui Ahimelec”.
3 De ce te lauzi cu răutatea,
tu, care eşti puternic în fărădelege?
4 Toată ziua ai pus la cale viclenie;
limba ta e ca briciul ascuţit, născocitorule de înşelăciune.
5 Iubeşti răul mai mult decât binele,
minciuna, mai mult decât cuvântul drept. Selah
6 Îţi plac toate vorbele ce duc la pieire,
o, limbă înşelătoare!
7 De aceea, Dumnezeu te va nimici până la urmă;
te va smulge şi te va azvârli din cort
şi te va dezrădăcina din pământul celor vii. Selah
8 Vor vedea cei drepţi şi se vor teme,
îşi vor bate joc de el:
9 „Iată-l pe omul
care nu şi l-a pus pe Dumnezeu ca loc de refugiu, ci şi-a pus încrederea în mulţimea bogăţiilor sale şi s-a încrezut în vicleniile sale”.
10 Eu sunt în casa lui Dumnezeu ca un măslin înverzit, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu în veci şi în vecii vecilor.
11 Vreau să-ţi aduc mulţumiri neîncetat
pentru tot ce ai făcut
şi în faţa credincioşilor tăi preamăresc numele tău, pentru că tu eşti bun.