1 Maestrului de cor. Pe „mahalat”. Poem. Al lui David.
A spus nebunul în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”
2 Sunt corupţi, au săvârşit lucruri oribile;
nu-i nimeni care să facă binele.
3 Dumnezeu din ceruri priveşte spre fiii oamenilor,
ca să vadă dacă este un înţelept care înţelege, unul care să-l caute pe Dumnezeu.
4 Toţi au rătăcit, s-au pervertit cu toţii,
nu-i nimeni care să facă binele, nu este nici măcar unul.
5 Oare nu ştiu toţi cei ce săvârşesc fărădelegea,
care devorează poporul meu cum ar mânca o pâine şi pe Domnul nu l-au invocat?
6 Acolo vor tremura de spaimă,
unde nu este spaimă. Căci Dumnezeu a risipit oasele
celor ce te împresurau; au fost făcuţi de ruşine,
pentru că Dumnezeu i-a respins.
7 Cine va da din Sion mântuirea lui Israel?
Când va întoarce Domnul poporul său din robie, va tresaltă Iacob şi se va bucura Israel.