63
Psalm. Al lui David. Când era în pustiul lui Iuda.
Dumnezeule, tu eşti Dumnezeul meu,
pe tine te caut dis-de-dimineaţă. Sufletul meu e însetat de tine, pe tine te doreşte trupul meu, ca un pământ pustiu, uscat şi fără apă.
Astfel te-am căutat în sanctuarul tău,
ca să contemplu puterea şi măreţia ta.
Îndurarea ta preţuieşte mai mult decât viaţa,
de aceea, buzele mele te laudă.
Te voi binecuvânta toată viaţa mea
şi voi ridica mâinile mele invocând numele tău.
Ca şi cum m-aş sătura cu măduvă şi grăsime,
aşa se desfată buzele mele când gura mea te laudă,
când îmi amintesc de tine în aşternutul meu
şi mă gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea.
Pentru că ai fost ajutorul meu,
la umbra aripilor tale tresalt de bucurie.
Mă ataşez de tine cu tot sufletul
şi dreapta ta mă ocroteşte.
10 Dar cei ce caută să-mi ia sufletul
să cadă în adâncurile pământului,
11 să fie trecuţi prin sabie, pradă şacalilor să fie!
12 Iar regele se va bucura în Dumnezeu;
vor fi preamăriţi toţi cei care jură pe el,
căci va fi închisă gura celor care spun minciuni.