64
Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.
Ascultă, Dumnezeule, glasul plângerii mele,
păzeşte sufletul meu de teama duşmanului.
Fereşte-mă de adunarea celor răi,
de mulţimea celor ce săvârşesc fărădelegea.
Ca sabia îşi ascut limbile lor,
precum săgeata, aruncă cuvinte amare,
pentru a-l lovi, în ascuns, pe cel neprihănit,
trag pe neaşteptate şi nu se tem.
Se încurajează în răutatea lor,
se pun de acord ca să întindă curse. Ei spun: „Cine va vedea?”
Au pus la cale nelegiuiri,
au împlinit cele uneltite:
ca o prăpastie este omul şi inima lui e un abis
Dumnezeu îi loveşte pe ei cu săgeţile sale:
pe neaşteptate, ei au fost răniţi
şi însăşi limba lor îi va face să cadă;
oricine, văzându-i, va clătina din cap.
10 Atunci, toţi vor fi cuprinşi de teamă,
vor vesti lucrările Domnului şi vor înţelege faptele lui.
11 Cel drept se va bucura în Domnul
şi va nădăjdui în el şi vor fi lăudaţi toţi cei drepţi cu inima.