1 Maestrului de cor. Pe melodia „Crinii”. Al lui David.
2 Mântuieşte-mă, Dumnezeule,
căci apele mi-au ajuns până la gât!
3 M-am afundat într-o mlaştină adâncă
şi n-am nimic de care să mă prind, am căzut în vâltoarea apei şi curentul mă trage cu sine.
4 Am ostenit strigând, mi s-a uscat gâtlejul;
ochii mi s-au împăienjenit
aşteptându-l pe Dumnezeul meu.
5 Cei ce mă urăsc fără motiv
s-au înmulţit mai mult decât firele de păr
de pe capul meu;
s-au întărit duşmanii, cei care mă calomniază, trebuie să le dau înapoi, deşi n-am furat nimic.
6 Dumnezeule, tu ştii nebunia mea
şi greşelile mele nu-ţi sunt ascunse.
7 Să nu fie făcuţi de ruşine din pricina mea
cei care speră în tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu fie răvăşiţi din cauza mea
cei care te caută, Dumnezeul lui Israel!
8 Pentru tine îndur batjocură
şi ruşinea îmi acoperă faţa.
9 Am ajuns un străin pentru fraţii mei,
un necunoscut pentru fiii mamei mele;
10 Căci râvna casei tale mă mistuie,
batjocurile celor care te insultă au căzut asupra mea.
11 A plâns în mine sufletul şi am postit,
şi aceasta a fost spre dezonoarea mea.
12 M-am îmbrăcat în sac
şi am ajuns obiectul lor de batjocură.
13 Cei care stau la porţi mă vorbesc
şi cântecele beţivilor sunt împotriva mea.
14 Dar eu către tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne,
în timpul bunăvoinţei tale;
în marea ta bunătate, răspunde-mi, Dumnezeule, pentru fidelitatea mântuirii tale.
15 Scoate-mă din mlaştină, ca să nu mă afund,
scapă-mă de cei care mă urăsc şi de apele adânci.
16 Să nu treacă valurile peste mine,
să nu mă înghită adâncul
şi gura prăpastiei să nu se închidă deasupra mea.
17 Ascultă-mă, Doamne;
îndurarea ta este plină de bunătate;
în iubirea ta cea mare, întoarce-ţi privirea spre mine.
18 Nu-ţi ascunde faţa de la slujitorul tău,
căci sunt în necaz; grăbeşte-te să mă asculţi!
19 Apropie-te de sufletul meu şi răscumpără-mă,
eliberează-mă de duşmanii mei!
20 Tu cunoşti jignirea, ruşinea şi batjocura mea,
înaintea ta sunt toţi duşmanii mei.
21 Dispreţul îmi sfâşie inima şi sunt copleşit de apăsare;
aştept mângâiere, dar în zadar,
aştept mângâietori şi nu găsesc nici unul.
22 Ei mi-au pus venin în mâncare
şi, când îmi era sete, mi-au dat să beau oţet.
23 Să fie masa, înaintea lor, capcană
şi răsplata lor o cursă.
24 Să li se întunece ochii, ca să nu vadă,
şi rărunchii lor vlăguieşte-i pentru totdeauna!
25 Revarsă peste ei mânia ta
şi focul furiei tale să-i cuprindă!
26 Să le rămână locuinţa pustie
şi să nu mai aibă cine locui în corturile lor.
27 Căci ei persecută pe cel lovit de tine,
iar pe cel rănit de tine îl chinuie şi mai tare.
28 Adaugă nelegiuire la nelegiuirea lor
şi să nu ajungă la îndreptăţirea ta.
29 Să fie şterşi din cartea celor vii
şi să nu mai fie scrişi împreună cu cei drepţi!
30 Eu sunt nenorocit, copleşit de suferinţă;
Dumnezeu, mântuirea mea, m-a ridicat!
31 Voi lăuda numele lui Dumnezeu prin cântări
şi îl voi preamări, aducându-i mulţumire,
32 şi-i va fi plăcut Domnului mai mult decât un taur,
decât un viţel care are coarne şi copite.
33 Să vadă cei săraci şi să se bucure!
Căutaţi-l pe Dumnezeu
şi inimile voastre se vor bucura de viaţă.
34 Căci Domnul îi ascultă pe cei săraci
şi nu-i uită pe ai săi, care sunt în închisoare.
35 Să-l laude cerurile şi pământul,
mările şi tot ce mişună în ele.
36 Căci Dumnezeu mântuieşte Sionul
şi va reclădi cetăţile lui Iuda:
şi vor locui acolo şi le vor stăpâni.
37 Le va moşteni descendenţa slujitorilor săi
şi vor locui acolo cei care iubesc numele lui.