1 Psalm. Al lui Asaf.
Dumnezeule,
popoarele păgâne au năvălit în moştenirea ta,
au pângărit templul tău cel sfânt şi au prefăcut Ierusalimul în ruine.
2 Trupurile neînsufleţite ale slujitorilor tăi
le-au dat ca hrană păsărilor cerului
şi carnea credincioşilor tăi au dat-o fiarelor pământului.
3 Le-au vărsat sângele ca apa împrejurul Ierusalimului
şi n-a fost nimeni ca să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi râsul celor care ne înconjoară.
5 Până când, Doamne, te vei mânia?
La nesfârşit?
Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul?
6 Revarsă mânia ta asupra neamurilor care nu te cunosc,
asupra împăraţilor care nu cheamă numele tău,
7 căci l-au înghiţit pe Iacob
şi locuinţa sa au pustiit-o.
8 Nu mai lua în seamă împotriva noastră
greşelile părinţilor noştri, ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta, căci suntem cu totul lipsiţi de putere.
9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
pentru slava numelui tău! Eliberează-ne şi iartă-ne păcatele, de dragul numelui tău.
10 De ce să spună păgânii:
„Unde este Dumnezeul lor?” Să se cunoască între popoare răzbunarea
înaintea ochilor noştri, pentru sângele vărsat al slujitorilor tăi.
11 Să ajungă până la tine
gemetele celor prinşi în război, scapă cu braţul tău puternic pe cei condamnaţi la moarte.
12 Fă să cadă asupra vecinilor noştri înşeptit jignirea,
batjocura cu care te-au defăimat, Doamne.
13 Iar noi, poporul tău şi turma păşunii tale,
te vom lăuda în veci şi vom vesti lauda ta din generaţie în generaţie.