1 Aşadar, mă întreb: oare Dumnezeu şi-a abandonat poporul său? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din urmaşii lui Abraham, din tribul lui Beniamin.
2 Dumnezeu nu şi-a abandonat poporul pe care l-a cunoscut de mai înainte. Sau nu ştiţi ce spune Scriptura despre Ilie, când se plânge lui Dumnezeu împotriva Israelului:
3 Doamne, ei i-au ucis pe profeţii tăi, au dărâmat altarele tale. Am rămas eu singur, iar ei caută să-mi ia viaţa.
4 Însă ce-i spune răspunsul divin? Am păstrat pentru mine şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.
5 Deci, tot aşa, şi în timpul de acum există un rest ales prin har.
6 Dar dacă este prin har, nu mai este prin fapte, altfel harul nu ar mai fi har.

7 Şi atunci, ce? Ceea ce a căutat Israelul nu a obţinut, dar a obţinut alegerea, iar ceilalţi s-au împietrit,
8 după cum este scris: Dumnezeu le-a dat un duh de toropeală, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă până în ziua de astăzi.
9 Iar David spune:
Să le fie masa lor o capcană şi un laţ,
o piatră de poticnire şi să le fie recompensă,
10 să li se întunece ochii ca să nu vadă,
iar spinarea lor încovoie-o pentru totdeauna.

11 Deci, întreb: oare s-au poticnit ca să cadă definitiv? Nicidecum! Ci, prin căderea lor, a venit mântuirea pentru păgâni ca să-i facă pe ei geloşi.
12 Dacă însă căderea lor este bogăţie pentru lume şi eşecul lor, bogăţie pentru păgâni, cu cât mai mult nu va fi plinătatea lor!

13 Dar vouă, păgânilor, vă spun, întrucât eu sunt apostolul păgânilor, îmi laud slujirea
14 că poate voi trezi gelozia celor din neamul meu şi voi duce la mântuire pe unii dintre ei.
15 Căci dacă îndepărtarea lor a dus la împăcarea lumii, ce va fi reprimirea lor dacă nu o înviere din morţi?

16 Dacă prima fărâmă [de aluat] este sfântă, şi frământătura [este sfântă]. Iar dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile [sunt sfinte].
17 Şi dacă unele dintre ramuri au fost tăiate, iar tu care erai măslin sălbatic ai fost altoit în locul lor şi ai devenit părtaş al rădăcinii şi al sevei măslinului,
18 nu te mândri faţă de ramuri. Iar dacă te mândreşti, nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te [tine].
19 Aşadar, vei zice: ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu.
20 Bine! Ele au fost tăiate din cauza necredinţei, iar tu stai prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te!
21 Căci dacă Dumnezeu nu a cruţat ramurile fireşti, nu cumva să nu te cruţe nici pe tine.
22 Vezi deci bunătatea şi severitatea lui Dumnezeu: severitate faţă de cei care au căzut, bunătatea lui Dumnezeu faţă de tine, dacă rămâi în această bunătate. Dacă nu, vei fi tăiat şi tu.
23 Dar şi ei, dacă nu rămân în necredinţă, vor fi altoiţi, căci Dumnezeu poate să-i altoiască din nou.
24 Deci dacă tu, care din fire ai fost tăiat dintr-un măslin sălbatic şi, împotriva firii, ai fost altoit pe un măslin bun, cu cât mai mult ei, care sunt din fire, vor fi altoiţi pe propriul lor măslin.

25 Căci, fraţilor, nu vreau ca voi să rămâneţi în [ignoranţă] cu privire la misterul acesta ca să nu vă credeţi înţelepţi. Împietrirea unei părţi din Israel durează până când vor intra toate naţiunile păgâne.
26 Şi, în acest fel, tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris:
Va veni din Sion Răscumpărătorul.
El va îndepărta nelegiuirile din Iacob
27 şi aceasta va fi alianţa mea cu ei
când voi îndepărta păcatele lor.

28 În privinţa evreilor, ei sunt duşmani spre binele vostru; în privinţa alegerii, ei sunt iubiţi datorită părinţilor,
29 căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile,
30 deoarece, aşa cum voi odinioară nu aţi ascultat de Dumnezeu, iar acum, în urma neascultării lor, aţi aflat îndurare,
31 la fel şi ei nu au ascultat acum, ca, prin îndurarea faţă de voi, să afle şi ei îndurare acum.
32 Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare ca să se îndure de toţi.

33 O, profunzime a bogăţiei, a înţelepciunii şi a ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile lui şi cât de neînţelese sunt căile sale!
34 Într-adevăr, cine a cunoscut gândul Domnului?
Sau cine a fost sfătuitorul lui?
35 Sau cine i-a dat lui mai întâi
ca să poată lua înapoi de la el?
36 Căci toate vin de la el, prin el şi pentru el. Lui să-i fie glorie în veci!
Amin.