1 Spun adevărul în Cristos, nu mint. Martor îmi este conştiinţa în Duhul Sfânt.
2 Mare îmi este întristarea şi nesfârşită durerea în inima mea.
3 Căci aş dori să fiu eu însumi anatema de la Cristos pentru fraţii mei, rudele mele după trup.
4 Aceştia sunt israeliţi, ale lor sunt înfierea şi mărirea, alianţele şi Legea, cultul şi promisiunile;
5 ai lor sunt patriarhii şi din ei vine, după trup, Cristos, care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin.

6 Totuşi, nu [înseamnă] că astfel cuvântul lui Dumnezeu ar fi dat greş pentru că nu toţi cei care se trag din Israel sunt Israelul
7 şi nici că toţi descendenţii lui Abraham sunt fiii lui, ci în Isaac va fi descendenţa ta.
8 Asta înseamnă că nu fiii trupului sunt fiii lui Dumnezeu, ci fiii promisiunii vor fi consideraţi ca descendenţă.
9 De fapt, cuvântul promisiunii este acesta: Voi veni cam pe timpul acesta, şi Sara va avea un fiu.
10 Dar nu numai ei, ci şi Rebecăi, având gemeni de la un singur om, Isaac, părintele nostru,
11 mai înainte ca ei să se fi născut şi să fi săvârşit ceva bun sau rău, ca să rămână hotărârea alegerii lui Dumnezeu,
12 nu pentru faptele lor, ci din voinţa celui care cheamă, i s-a spus ei: cel mai mare va sluji celui mai mic,
13 aşa cum este scris:
Pe Iacob l-am iubit,
dar pe Esau l-am urât.

14 Aşadar, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum!
15 De fapt, el îi spune lui Moise:
Voi avea milă de cel de care voi avea milă
şi mă voi îndura de cel de care mă voi îndura.
16 Aşadar, acum [nu depinde] nici de cel care vrea, nici de cel care aleargă, ci de Dumnezeu cel îndurător,
17 căci Scriptura îi spune faraonului: Tocmai pentru aceasta te-am înălţat, ca să arăt în tine puterea mea şi ca numele meu să fie vestit pe tot pământul.
18 Aşadar, el are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.

19 Tu, însă, îmi vei spune: atunci de ce mai dojeneşte? Căci cine poate sta împotriva voinţei lui?
20 Dar cine eşti tu, omule, ca să faci obiecţii lui Dumnezeu? Nu cumva va spune un lucru către cel care l-a făcut: „De ce m-ai făcut astfel?”
21 Sau nu are olarul putere asupra lutului ca să facă din aceeaşi pastă sau un vas de cinste sau un vas pentru cele necuviincioase?
22 Şi ce dacă Dumnezeu, voind să-şi arate mânia şi să-şi facă cunoscută puterea, a suportat cu atâta răbdare vasele mâniei destinate nimicirii
23 şi şi-a făcut cunoscută bogăţia gloriei sale faţă de vasele milostivirii pe care le-a pregătit dinainte pentru mărire?
24 Astfel ne-a chemat şi pe noi, nu numai dintre iudei, ci şi dintre păgâni,
25 aşa cum spune şi în Osea:
Voi chema „Poporul meu”
pe cel ce nu era poporul meu
şi „Iubita mea” pe cea care nu era iubită,
26 iar în locul în care li s-a spus
„voi nu sunteţi poporul meu”,
acolo vor fi chemaţi
fii ai Dumnezeului celui viu.
27 Şi Isaia strigă despre Israel: Chiar dacă ar fi numărul fiilor lui
Israel ca nisipul mării, numai un rest va fi mântuit,
28 căci Domnul
îşi va împlini pe deplin şi grabnic cuvântul său pe pământ,
29 şi după cum spusese Isaia mai înainte:
Dacă Domnul oştirilor nu ne-ar fi lăsat o sămânţă,
am fi ajuns ca Sodoma,
ne-am fi asemănat cu Gomora.

30 Deci ce vom spune? Păgânii, care nu căutau justificarea, au primit o justificare şi încă justificare prin credinţă,
31 pe când Israelul, care căuta Legea pentru justificare, nu a găsit Legea.
32 De ce? Pentru că nu o [căuta] prin credinţă, ci ca şi cum [ar veni] din fapte. Ei s-au împiedicat de piatra de poticnire,
33 după cum este scris:
Iată, eu pun în Sion o piatră de poticnire
şi o stâncă pentru cădere,
dar cel care crede în el nu se va ruşina.