1 După aceea, am văzut patru îngeri stând în picioare la cele patru unghiuri ale pământului. Ei ţineau în frâu cele patru vânturi ale pământului ca să nu sufle nici un vânt nici peste pământ, nici pe mare şi nici peste vreun copac.
2 Şi am văzut un alt înger ridicându-se de la răsăritul soarelui şi având sigiliul Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri cărora le fusese dat să dăuneze pământului şi mării,
3 spunând: „Nu dăunaţi pământului, nici mării şi nici copacilor până când nu vom pune sigiliul pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru”.
4 Şi am auzit numărul celor care au fost însemnaţi cu sigiliul: o sută patruzeci şi patru de mii de însemnaţi, din toate triburile fiilor lui Israel:
5 din tribul lui Iuda, douăsprezece mii de însemnaţi;
din tribul lui Ruben, douăsprezece mii;
din tribul lui Gad, douăsprezece mii;
6 din tribul lui Aşer, douăsprezece mii;
din tribul lui Neftali, douăsprezece mii;
din tribul lui Manase, douăsprezece mii;
7 din tribul lui Simeon, douăsprezece mii;
din tribul lui Levi, douăsprezece mii;
din tribul lui Isahar, douăsprezece mii;
8 din tribul lui Zabulon, douăsprezece mii;
din tribul lui Iosif, douăsprezece mii;
din tribul lui Beniamin, douăsprezece mii de însemnaţi.

9 După acestea, am văzut, şi iată, o mulţime mare pe care nimeni nu putea să o numere, din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile. Ei stăteau în picioare în faţa tronului şi în faţa Mielului, îmbrăcaţi cu haine albe şi cu ramuri de palmier în mâini.
10 Ei strigau cu glas puternic:
„Mântuirea este de la Dumnezeul nostru,
cel care şade pe tron,
şi de la Miel!”
11 Şi toţi îngerii stăteau în picioare în jurul tronului, al bătrânilor şi al celor patru fiinţe, cădeau cu faţa la pământ înaintea tronului şi-l adorau pe Dumnezeu
12 şi spuneau:
„Amin!
Binecuvântarea, gloria, înţelepciunea,
mulţumirea, cinstea, puterea şi tăria
[să fie] Dumnezeului nostru
în vecii vecilor! Amin!”

13 Unul dintre bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Cine sunt şi de unde vin aceştia care sunt îmbrăcaţi cu haine albe?”
14 I-am zis: „Domnul meu, tu ştii”. Iar el mi-a spus: „Aceştia sunt cei care vin din încercarea cea mare. Ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.
15 De aceea stau ei înaintea tronului lui Dumnezeu
şi îl slujesc ziua şi noaptea
în templul său,
iar cel care stă pe tron
îi va adăposti în cortul său
16 nu le va mai fi foame şi nici nu le va mai fi sete,
nu-i va mai arde soarele
şi nici arşiţa.
17 Căci Mielul din mijlocul tronului
va fi păstorul lor
şi-i va conduce la izvoarele apelor vieţii,
iar Dumnezeu va şterge orice lacrimă
din ochii lor”.