8
1 Iar când [Mielul] a deschis cel de-al şaptelea sigiliu, s-a făcut tăcere în cer, cam o jumătate de oră.
2 Şi i-am văzut pe cei şapte îngeri care stau în picioare înaintea lui Dumnezeu şi li s-au dat şapte trâmbiţe.
3 A venit atunci un alt înger şi a stat în picioare înaintea altarului. El avea un vas de aur pentru tămâiere şi i s-a dat multă tămâie ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe altarul cel de aur care este înaintea tronului.
4 Şi fumul de tămâie s-a înălţat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu împreună cu rugăciunile sfinţilor.
5 Apoi îngerul a luat vasul pentru tămâiere şi l-a umplut cu foc de pe altar şi l-a aruncat pe pământ. Şi au urmat tunete, glasuri, fulgere şi cutremur.
6 Atunci, cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe s-au pregătit să sune.
7 A sunat din trâmbiţă primul şi a venit grindină şi foc amestecat cu sânge care au fost aruncate pe pământ şi o treime din pământ a fost arsă; o treime din copaci a fost arsă şi toată iarba verde a fost arsă.
8 A sunat din trâmbiţă al doilea înger şi ceva ca un munte mare de foc arzând a fost aruncat în mare şi a treia parte din mare s-a făcut sânge
9 şi o treime din creaturile care sunt în mare şi care au viaţă au murit şi o treime dintre corăbii au fost distruse.
10 Apoi a sunat din trâmbiţă al treilea înger. Şi a căzut din cer o stea mare arzând ca o făclie. A căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor.
11 Iar numele stelei se pronunţă Absint şi o treime din ape au devenit pelin şi mulţi oameni au murit din cauza apelor pentru că deveniseră amare.
12 A sunat din trâmbiţă şi al patrulea înger şi a fost lovită o treime din soare, o treime din lună şi o treime din stele ca să se întunece o treime din ele, iar ziua să nu aibă lumină pentru o treime, la fel şi noaptea.
13 Şi am văzut şi am auzit un vultur zburând în partea cea mai înaltă a cerului şi strigând cu glas puternic: „Vai, vai, vai de locuitorii de pe pământ din cauza sunetului trâmbiţei celorlalţi trei îngeri care sunt gata să sune”.