1 Samuel
1
Era un om din Ramataim-Ţufim, din muntele lui Efraim. Numele lui era Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, din Efrata.
El avea două soţii: prima se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, însă Ana nu avea copii.
Omul acesta urca în fiecare an din cetatea sa la Şilo ca să se închine şi să aducă jertfe Domnului Sabaot care era la Şilo. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Pinhas, preoţi ai Domnului.
În ziua în care Elcana aducea jertfa, dădea Peninei, soţia sa, fiilor şi fiicelor ei câte o porţie.
Dar Anei îi dădea o porţie dublă, pentru că o iubea pe Ana, deşi Domnul o lăsase sterilă.
Rivala ei o lua în râs, umilind-o din cauza sterilităţii ei, pentru că Domnul o lăsase sterilă.
Aşa făcea an după an: de fiecare dată când urca la casa Domnului, [Penina] o lua în râs, iar [Ana] plângea şi nu mânca.
Elcana, soţul ei, îi zicea: „Ana, de ce plângi şi de ce nu mănânci? De ce ţi-e inima întristată? Oare nu sunt eu mai bun pentru tine decât zece fii?”.
Ana s-a ridicat după ce au mâncat şi au băut la Şilo. Preotul Eli stătea pe scaun, lângă unul din uşorii din templul Domnului.
10 [Ana] avea sufletul amărât, se ruga Domnului şi plângea.
11 Ea a făcut un vot: „Doamne [Dumnezeule] Sabaot, dacă vei privi la necazul slujitoarei tale, dacă îţi vei aduce aminte de mine şi nu o vei uita pe slujitoarea ta şi dacă îi vei da slujitoarei tale un fiu, îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieţii lui şi briciul nu va trece peste capul lui”.
12 În timp ce ea se ruga îndelung înaintea Domnului, Eli urmărea gura ei.
13 Ana vorbea în inima ei şi numai buzele şi le mişca, dar glasul nu i se auzea. Eli însă credea că este beată
14 şi i-a zis: „Până când vei sta [aici] beată? Du-te şi te trezeşte!”.
15 Ana a răspuns: „Nu, domnul meu! Sunt o femeie cu sufletul întristat! Nu am băut nici vin, nici băutură tare, ci mi-am revărsat sufletul înaintea Domnului.
16 Nu o lua pe slujitoarea ta ca pe o femeie de nimic, căci din prea marea durere şi umilire a mea am vorbit până acum!”.
17 Eli i-a răspuns: „Mergi în pace şi Dumnezeul lui Israel să asculte cererea pe care i-ai făcut-o!”.
18 Ea a zis: „Să afle bunăvoinţă slujitoarea ta în ochii tăi!”. Femeia a plecat pe drumul ei, a mâncat şi faţa ei nu a mai fost [tristă].
19 S-au sculat dimineaţa, s-au închinat înaintea Domnului. Apoi s-au întors şi au venit la casa lor, la Rama. Elcana a cunoscut-o pe Ana, soţia sa, şi Domnul şi-a adus aminte [de ea].
20 Când s-au împlinit zilele, Ana a zămislit şi a născut un fiu. I-a pus numele Samuel, căci [zicea]: „De la Domnul l-am cerut!”.
21 Elcana a urcat cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa de fiecare an şi [să-şi împlinească] votul.
22 Dar Ana nu a urcat, ci i-a zis soţului ei: „Când îl voi înţărca pe copil, îl voi duce şi-l voi prezenta înaintea Domnului. Şi va rămâne acolo pentru totdeauna”.
23 Elcana, soţul ei, i-a zis: „Fă ceea ce este bine în ochii tăi! Rămâi până îl vei înţărca! Numai să împlinească Domnul cuvântul său”. Femeia a rămas şi a alăptat fiul până când l-a înţărcat.
24 Când l-a înţărcat, l-a dus cu ea. A luat trei tauri, o efă de făină şi un burduf cu vin şi le-a dus în casa Domnului, la Şilo. Copilul era încă mic.
25 Au înjunghiat taurul şi au dus copilul la Eli.
26 Ana a zis: „Te rog, domnul meu! Pe viaţa ta, domnul meu: eu sunt femeia care stătea înaintea ta rugându-se Domnului!
27 Pentru copilul acesta m-am rugat şi Domnul a ascultat cererea pe care i-am adresat-o.
28 De aceea şi eu îl dăruiesc Domnului pentru toate zilele pe care le va avea de la Domnul”. Şi s-au închinat acolo înaintea Domnului.