1 Ana s-a rugat şi a zis:
„Inima mea tresaltă de bucurie în Domnul,
Fruntea mi se înalţă datorită lui Dumnezeu.
Mi se deschide larg gura împotriva duşmanilor mei
căci mă bucur de mântuirea ta.

2 Nu este nimeni sfânt ca Domnul,
pentru că nu este altul în afară de tine.
Nu este stâncă precum Dumnezeul nostru.

3 Nu înmulţiţi cuvintele trufaşe
şi să nu iasă aroganţă din gurile voastre!
Căci Dumnezeu este Domnul care ştie [totul]
şi lucrurile de el sunt cântărite.

4 Arcul celor puternici a slăbit,
iar cei care se poticneau au fost încinşi cu putere.

5 Cei sătui s-au închinat pentru pâine
iar cei flămânzi nu mai suferă de foame.
Până şi cea sterilă a născut de şapte ori,
iar cea care avea mulţi fii s-a ofilit.

6 Domnul dă moartea
şi [tot el] aduce la viaţă;
el coboară în Şeol
şi [tot el] scoate [de acolo].

7 Domnul face sărac
şi [tot el] îmbogăţeşte;
înjoseşte şi înalţă.

8 El ridică din pulbere pe cel sărac,
înalţă din gunoi pe cel nevoiaş
ca să stea cu cei mari
şi să moştenească un tron de glorie.
Căci ale Domnului sunt temeliile pământului
şi peste ele a aşezat lumea.

9 El păzeşte picioarele celor drepţi,
iar cei nelegiuiţi vor pieri în întuneric.
Căci nu prin putere va deveni puternic omul.

10 Adversarii vor fi zdrobiţi de Domnul.
Domnul tună din ceruri.
El judecă marginile pământului;
dă putere regelui său
şi îl înalţă pe unsul lui”.

11 Elcana a mers acasă la Rama, iar copilul a rămas ca slujitor al Domnului înaintea lui Eli, preotul.

12 Fiii lui Eli erau oameni perverşi, nu îl luau în seamă pe Domnul,
13 nici regula preoţească faţă de popor: când cineva aducea o jertfă, venea slujitorul preotului, pe când se fierbea carnea, cu un trident în mâna sa,
14 îl băga în oală, în cazan, în căldare sau în tigaie; tot ceea ce prindea tridentul, preotul lua pentru sine. Aşa făceau ei tuturor celor din Israel care veneau acolo, la Şilo.
15 Chiar şi înainte de a arde grăsimea venea slujitorul preotului şi zicea celui care aducea jertfa: „Dă carne de friptură pentru preot; nu va lua de la tine carne fiartă, ci crudă!”.
16 Dacă omul zicea: „Să ardă mai întâi grăsimea şi apoi ia ceea ce doreşti!”, [slujitorul] răspundea: „Nu! Dă-mi acum, căci altfel iau cu forţa!”.
17 Iar păcatul slujitorilor era foarte mare înaintea Domnului pentru că oamenii dispreţuiau ofranda Domnului.

18 Samuel slujea înaintea Domnului. Tânărul era încins cu un efod de in.
19 Mama lui îi făcea în fiecare an un veşmânt mic şi i-l aducea an de an când ea urca să aducă jertfa anuală.
20 Eli i-a binecuvântat pe Elcana şi pe soţia lui şi le-a zis: „Să-ţi dea Domnul urmaşi din femeia aceasta în locul celui pe care ea l-a cerut şi l-a dăruit Domnului!”. Şi s-au întors acasă.
21 Domnul a vizitat-o pe Ana, ea a zămislit şi a născut trei fii şi două fiice. Iar tânărul Samuel creştea înaintea Domnului.

22 Eli a ajuns foarte bătrân şi a auzit tot ce făceau fiii săi cu tot Israelul şi că se culcau cu femeile care slujeau la uşa cortului întâlnirii.
23 El le-a zis: „De ce faceţi astfel de lucruri? Căci am auzit de faptele voastre rele de la tot poporul.
24 Nu, copiii mei, nu este bine ceea ce aud! Voi faceţi poporul Domnului să rătăcească.
25 Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, îl va apăra Dumnezeu; dar dacă păcătuieşte împotriva Domnului, cine îl va apăra?”. Dar ei n-au ascultat glasul tatălui lor, căci Domnul avea de gând să-i facă să moară.

26 Tânărul Samuel creştea şi era plăcut înaintea Domnului şi a oamenilor.

27 A venit un om al lui Dumnezeu la Eli şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Nu m-am descoperit eu casei tatălui tău pe când erau în Egipt, în casa lui Faraon?
28 Eu am ales-o dintre toate triburile lui Israel ca să-mi fie preoţi: să urce la altarul meu, să ardă tămâie şi să poarte efodul înaintea mea. Am dat casei tatălui tău toate jertfele prin foc ale fiilor lui Israel.
29 De ce dispreţuiţi sacrificiile mele şi ofrandele pe care le-am poruncit [să fie aduse] în locuinţa mea? Tu îi cinsteşti mai mult pe fiii tăi decât pe mine. Voi vă îngrăşaţi cu cele mai alese dintre ofrandele lui Israel, poporul meu».
30 De aceea, oracolul Domnului Dumnezeului lui Israel: «Spusesem: ‹casa ta şi casa tatălui tău vor umbla înaintea mea pentru totdeauna!› ». Dar acum, oracolul Domnului: «Departe de mine! Pe cine mă cinsteşte îl voi cinsti, şi pe cel care mă dispreţuieşte îl voi face de ruşine!
31 Iată, vin zile când voi tăia braţul tău şi braţul casei tatălui tău şi nu va mai fi bătrân în casa ta.
32 Vei vedea un duşman în locuinţa mea ori de câte ori îi voi face bine lui Israel. Nu va mai fi bătrân în casa ta niciodată.
33 Şi omul pe care nu-l voi nimici de la altarul meu [va rămâne] ca să ţi se topească ochii şi să-ţi întristeze sufletul. Toată descendenţa casei tale va muri în floarea vârstei.

34 Şi acesta este semnul care va veni la cei doi fii ai tăi, Hofni şi Pinhas: în aceeaşi zi vor muri amândoi.
35 Îmi voi ridica un preot credincios care va lucra după inima mea şi după sufletul meu; îi voi zidi o casă trainică şi va umbla înaintea unsului meu în toate zilele.
36 Cine va rămâne din casa ta va veni şi se va prosterna cu faţa la pământ înaintea lui pentru un bănuţ şi o bucată de pâine şi va zice: ‹Primeşte-mă la una dintre slujbele preoţeşti ca să mănânc o bucată de pâine!› »”.