1 Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, i-a zis slujitorului care-i purta armele: „Hai să mergem către garnizoana filistenilor care este dincolo de locul acesta!”; dar nu i-a spus tatălui său.
2 Saul stătea la marginea cetăţii Ghibeea, sub rodiul din Migron, iar poporul care era cu el era cam la şase sute de oameni.
3 Ahia, fiul lui Ahitub, fratele lui Icabod, fiul lui Pinhas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Şilo, purta efodul. Poporul nu ştia că Ionatan plecase.

4 Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la garnizoana filistenilor era un pisc de stâncă de o parte şi un pisc de stâncă de cealaltă parte; unul se numea Boţeţ şi celălalt Sene.
5 Un pisc se înalţă spre nord, faţă în faţă cu Micmaş, iar celălalt spre sud, faţă în faţă cu Gheba.
6 Ionatan, fiul lui Saul, i-a zis slujitorului care-i purta armele: „Hai să mergem la garnizoana acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu-l împiedică pe Domnul să elibereze prin puţini sau prin mulţi”.
7 Cel care-i purta armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, mergi unde vrei; iată, sunt cu tine orice-ai face!”.
8 A zis Ionatan: „Hai să mergem la oamenii [aceştia] şi să ne arătăm lor!
9 Dacă ne vor zice: «Staţi până vom veni noi la voi!», vom rămâne pe loc şi nu vom urca la ei.
10 Dar dacă vor zice: «Urcaţi la noi!», vom urca pentru că Domnul îi dă în mâinile noastre. Acesta ne va fi semnul”.

11 S-au arătat amândoi garnizoanei filistenilor, care au zis: „Iată, evreii ies din găurile în care s-au ascuns!”.
12 Oamenii din garnizoană le-au zis lui Ionatan şi celui ce-i purta armele: „Urcaţi la noi ca să vă spunem ceva!”. Ionatan i-a zis celui ce-i purta armele: „Vino după mine, căci Domnul îi dă în mâinile lui Israel!”.
13 Ionatan s-a căţărat cu mâinile şi cu picioarele şi cel ce-i purta armele era în urma lui. [Filistenii] cădeau înaintea lui Ionatan, iar cel ce-i purta armele îi ucidea în urma lui.
14 În [acest] prim măcel, Ionatan şi cel care-i purta armele au ucis cam douăzeci de oameni pe o suprafaţă de aproape o jumătate de pogon de pământ – norma de arat pentru o pereche [de boi].

15 S-a creat spaimă în tabără, în câmpie şi în tot poporul; garnizoana şi tâlharii s-au înspăimântat şi ei. Pământul s-a cutremurat căci a fost spaimă de la Domnul.

16 Străjerii lui Saul care erau la Ghibeea din Beniamin au văzut că mulţimea se împrăştia şi mergea în toată părţile.
17 Saul a zis poporului care era cu el: „Număraţi, vă rog, şi vedeţi cine a plecat dintre noi!”. Au numărat şi iată că lipseau Ionatan şi cel care-i purta armele.

18 Saul i-a zis lui Ahia: „Adu arca lui Dumnezeu!”. Căci pe vremea aceea arca lui Dumnezeu era în mijlocul fiilor lui Israel.
19 Pe când vorbea Saul cu preotul, zgomotul în tabăra filistenilor se făcea tot mai mare. Saul i-a zis preotului: „Trage-ţi mâna!”.
20 Saul şi tot poporul care era cu el s-au adunat şi au mers la locul luptei. Iată, sabia fiecăruia era îndreptată împotriva vecinului său: învălmăşeală foarte mare.
21 Evreii care de mai dinainte erau la filisteni şi care merseseră cu ei în tabără de jur împrejur s-au unit şi ei cu Israelul care era cu Saul şi cu Ionatan.
22 Toţi bărbaţii lui Israel care se ascunseseră în muntele lui Efraim au auzit că filistenii fug şi i-au urmărit şi ei în luptă.
23 Domnul l-a eliberat pe Israel în ziua aceea, iar lupta a trecut dincolo de Bet-Aven.

24 În ziua aceea, oamenii din Israel erau frânţi, pentru că Saul făcuse poporul să jure: „Blestemat să fie acela care va mânca pâine până deseară! Eu mă voi răzbuna pe duşmanii mei”. Şi nimeni din popor nu a gustat mâncare.

25 Toată lumea a ajuns într-o pădure unde era miere pe pământ.
26 Poporul a intrat în pădure şi mierea se prelingea [din fagure]. Dar nimeni nu a luat, căci poporul se temea din cauza jurământului.
27 Ionatan nu auzise când tatăl său pusese poporul să jure; şi-a întins vârful toiagului pe care îl avea în mână, l-a înmuiat în fagurele de miere, şi-a dus mâna la gură şi i s-au luminat ochii.
28 Dar cineva din popor i-a zis: „Tatăl tău a pus poporul să jure, zicând: «Blestemat să fie acela care va mânca astăzi!»”. Însă poporul era sleit de puteri.
29 Ionatan a zis: „Tatăl meu a răvăşit ţara. Vedeţi cum mi s-au luminat ochii când am gustat numai puţin din mierea aceasta!
30 Dar dacă poporul ar fi mâncat astăzi din prada pe care a găsit-o la duşmanul lui, acum măcelul asupra filistenilor ar fi fost mai mare!”.

31 În ziua aceea i-au bătut pe filisteni de la Micmaş până la Aialon. Poporul era sleit de puteri.
32 Poporul s-a năpustit asupra prăzii: au luat oi, boi şi viţei şi i-au înjunghiat pe pământ, iar poporul a mâncat deasupra sângelui.
33 I-au adus la cunoştinţă lui Saul: „Iată, poporul păcătuieşte împotriva Domnului mâncând deasupra sângelui!”. Saul a zis: „Faceţi o nelegiuire; rostogoliţi acum la mine o piatră mare!”.
34 Saul a zis: „Împrăştiaţi-vă prin popor şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă boul sau oaia şi să le înjunghie aici. Apoi mâncaţi şi nu păcătuiţi împotriva Domnului mâncând cu sânge!”. Tot poporul şi-a adus noaptea boul, fiecare cu mâna sa, şi i-au înjunghiat acolo.
35 Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost primul altar pe care l-a zidit Domnului.

36 Saul a zis: „Să coborâm după filisteni pe timpul nopţii! Să-i jefuim până la lumina zilei şi să nu lăsăm să rămână nimeni dintre ei!”. Ei au zis: „Fă tot ce e bun în ochii tăi!”. Preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu!”.
37 Saul l-a consultat pe Dumnezeu: „Să cobor după filisteni? Îi vei da în mâna lui Israel?”. Dar nu i s-a răspuns în ziua aceea.
38 Saul a zis: „Apropiaţi-vă aici, toate căpeteniile poporului; căutaţi şi vedeţi de către cine a fost [săvârşit] păcatul acesta astăzi!
39 Căci viu este Domnul, cel care-l eliberează pe Israel: chiar dacă l-ar fi săvârşit Ionatan, fiul meu, va muri”. Însă nu era nimeni în popor care să-i răspundă.
40 [Saul] a zis întregului Israel: „Voi staţi de o parte, iar eu şi Ionatan, fiul meu, de cealaltă parte!”. Poporul i-a zis lui Saul: „Fă ceea ce e bine în ochii tăi!”.

41 Saul i-a zis Domnului Dumnezeului lui Israel: „Dă un răspuns complet!”. Au fost aleşi Ionatan şi Saul, iar poporul a scăpat.
42 Saul a zis: „Aruncaţi [sorţii] între mine şi Ionatan, fiul meu!”. Şi a fost ales Ionatan.

43 Saul i-a zis lui Ionatan: „Spune-mi ce ai făcut!”. Ionatan i-a spus: „Am gustat puţină miere cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, pot să mor!”.
44 Saul a zis: „Aşa să facă Domnul – ba chiar mai rău –: Ionatan, vei muri!”.
45 Poporul i-a zis lui Saul: „Oare să moară Ionatan, el care a făcut această mare eliberare în Israel? Niciodată! Viu este Domnul: niciun fir de păr din capul lui nu va cădea la pământ! Căci el a lucrat cu Dumnezeu astăzi!”. Şi poporul l-a răscumpărat pe Ionatan şi nu a murit.

46 Saul a renunţat să-i mai urmărească pe filisteni, iar filistenii s-au dus acasă.

47 Saul a luat domnia peste Israel, a luptat de jur împrejur cu toţi duşmanii lui: cu Moab, cu fiii lui Amon, cu Edom, cu regii din Ţoba şi cu filistenii; oriunde mergea, era învingător.
48 S-a dovedit viteaz, l-a bătut pe Amalec şi l-a eliberat pe Israel din mâna celor ce-l jefuiau.

49 Fiii lui Saul au fost: Ionatan, Işvi şi Malchişua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical.
50 Numele soţiei lui Saul era Ahinoam, fiica lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei armatei sale era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.
51 Chiş, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.

52 Au fost lupte grele împotriva filistenilor tot timpul vieţii lui Saul. Când Saul vedea orice bărbat viteaz sau puternic, îl lua la sine.