23
I s-a zis lui David: „Iată, filistenii luptă împotriva [cetaţii] Cheila şi jefuiesc ariile”.
David l-a consultat pe Domnul: „Să merg şi să-i bat pe filistenii aceştia?”. Domnul i-a răspuns: „Mergi, bate-i pe filisteni şi eliberează Cheila!”.
Oamenii lui David i-au zis: „Iată, noi ne temem aici în Iuda, cu cât mai mult dacă vom merge la Cheila împotriva armatei filistenilor?”.
David l-a consultat iar pe Domnul. Domnul i-a răspuns: „Ridică-te şi coboară la Cheila, căci îi dau pe filisteni în mâinile tale!”.
David şi oamenii lui au mers la Cheila şi au luptat împotriva filistenilor, le-au luat cirezile şi au făcut un măcel mare. Şi David i-a salvat pe locuitorii din Cheila.
Când a fugit Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David, la Cheila, a coborât cu efodul în mână.
I s-a zis lui Saul că David a venit la Cheila, iar el a zis: „Dumnezeu îl dă în mâna mea, căci a venit şi s-a închis într-o cetate cu porţi şi zăvoare”.
Saul a chemat tot poporul la luptă ca să coboare la Cheila şi să-i atace pe David şi pe oamenii lui.
David a aflat că Saul plănuia răul împotriva lui şi i-a zis preotului Abiatar: „Adu efodul!”.
10 David a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israel, slujitorul tău a auzit că Saul vrea să vină la Cheila ca să distrugă cetatea din cauza mea.
11 Oare mă vor da conducătorii din Cheila în mâinile lui? Va coborî Saul aşa cum a auzit slujitorul tău? Doamne Dumnezeul lui Israel, spune-i, te rog, slujitorului tău!”. Domnul i-a zis: „Va coborî”.
12 David i-a zis: „Ne vor da conducătorii din Cheila pe mine şi pe oamenii mei în mâna lui Saul?”. Domnul i-a răspuns: „Te vor da”.
13 David şi oamenii săi, cam şase sute de bărbaţi, au ieşit din Cheila şi au plecat. I s-a spus lui Saul că David a fugit din Cheila, iar el s-a oprit din mers.
14 David a locuit în pustiu, în locuri întărite, şi a rămas pe muntele din pustiul Zif. Saul l-a căutat în toate zilele, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâna lui.
15 David a văzut că Saul a ieşit să-i caute viaţa. David era în pustiul Zif, la Horşa.
16 Ionatan, fiul lui Saul, s-a ridicat şi a mers la David, la Horşa. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu,
17 şi i-a zis: „Nu te teme, căci nu te va găsi mâna lui Saul, tatăl meu. Tu vei domni peste Israel şi eu voi fi al doilea după tine. Saul ştie aceasta”.
18 Au încheiat amândoi o alianţă înaintea Domnului. David a rămas la Horşa, iar Ionatan a plecat acasă.
19 Cei din Zif au urcat la Saul, la Ghibeea şi i-au zis: „Oare nu s-a ascuns David la noi în locuri întărite, la Horşa, pe dealul Hachila, care este la dreapta de Ieşimon?
20 Acum, pentru toată dorinţa ta de a coborî, rege, coboară şi noi îl vom da în mâna regelui!”.
21 Saul le-a zis: „Fiţi binecuvântaţi, voi, de Domnul, căci aţi avut milă de mine!
22 Mergeţi, verificaţi încă o dată ca să ştiţi şi să vedeţi locul unde se află, cine l-a văzut acolo, căci mi s-a spus că este foarte şiret.
23 Cercetaţi şi vedeţi toate locurile unde se ascunde, întoarceţi-vă la mine cu ceva sigur şi voi merge cu voi. Dacă este în ţară, îl voi căuta printre toate locurile lui Iuda”.
24 S-au ridicat şi au mers la Zif înaintea lui Saul. David şi oamenii lui erau în pustiul Maon, în Arabah, care este la dreapta de Ieşimon.
25 Saul şi oamenii săi au plecat şi l-au căutat [pe David]. I s-a spus lui David care a coborât spre stâncă şi a locuit în pustiul Maon. Saul a auzit şi l-a urmărit în pustiul Maon.
26 Saul mergea pe o parte a muntelui, iar David şi oamenii lui, pe cealaltă parte a muntelui. David se grăbea să scape de Saul, dar Saul şi oamenii lui i-au înconjurat pe David şi pe oamenii lui ca să-i prindă.
27 A venit un mesager la Saul şi i-a zis: „Grăbeşte-te să vii, căci filistenii au invadat ţara!”.
28 Saul a încetat să-l urmărească pe David şi a mers în întâmpinarea filistenilor. De aceea locul acela s-a numit Sela-Hamahlecot.