1 David a plecat de acolo şi a stat în locurile întărite din En-Ghedi.
2 Când s-a întors Saul din urmărirea filistenilor, i-au spus: „Iată, David este în pustiul En-Ghedi!”.
3 Saul a luat trei mii de oameni aleşi din tot Israelul şi s-a dus să-i caute pe David şi pe oamenii lui pe stâncile caprelor sălbatice.
4 Saul a ajuns la stânile de oi, lângă drum, unde era o peşteră. Saul a intrat să se odihnească, iar David şi oamenii lui erau înăuntrul peşterii.
5 Oamenii lui David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îţi zice: «Îl dau pe duşmanul tău în mâinile tale; fă-i ce va fi bun în ochii tăi!»”. David s-a ridicat şi a tăiat uşor colţul mantiei lui Saul.
6 După aceea, inima îi bătea lui David pentru că tăiase colţul [mantiei] lui Saul.
7 A zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac aşa ceva împotriva stăpânului meu, împotriva unsului Domnului, şi să-mi întind mâna împotriva lui! Căci el este unsul Domnului”.
8 David i-a mustrat pe oamenii săi cu aceste cuvinte şi nu i-a lăsat să se ridice împotriva lui Saul.

9 După aceea, David s-a ridicat, a ieşit din peşteră şi a strigat după Saul: „Stăpânul meu, rege!”. Saul s-a întors înapoi, iar David a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat”.
10 David i-a zis lui Saul: „De ce asculţi vorbele celui care zice: «David îţi vrea răul»?.
11 Iată, ochii tăi au văzut că Domnul te-a dat astăzi în mâna mea în peşteră. Mi s-a spus să te ucid, dar mi-a fost milă de tine şi am zis: «Nu vreau să-mi întind mâna împotriva stăpânului meu, pentru că este unsul Domnului».
12 Uite, părintele meu, vezi colţul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ţi-am tăiat colţul hainei şi nu te-am ucis. Recunoaşte şi vezi că nu este răutate sau răzvrătire în mine şi nu am păcătuit împotriva ta. Iar tu stai la pândă ca să-mi iei viaţa.
13 Domnul să fie între mine şi tine şi Domnul să mă răzbune faţă de tine! Dar mâna mea nu va fi împotriva ta.
14 După cum zice un proverb din vechime: «Răul de la cei răi vine». Dar mâna mea nu va fi împotriva ta.
15 Împotriva cui a ieşit regele lui Israel? Pe cine urmăreşti tu? Un câine mort, un purice?
16 Domnul să fie judecător între mine şi tine! Va vedea şi va apăra cauza mea şi mă va scăpa din mâna ta”.

17 Când a terminat David de spus aceste cuvinte lui Saul, a zis Saul: „Acesta este glasul tău, fiul meu David?”. Saul şi-a ridicat glasul şi a plâns.
18 Şi i-a zis lui David: „Tu eşti mai drept decât mine, căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ţi-am făcut rău.
19 Tu astăzi ai arătat binele pe care mi l-ai făcut, întrucât Domnul m-a dat în mâna ta, iar tu nu m-ai ucis.
20 Dacă îl întâlneşte cineva pe duşmanul său, îl lasă oare să-şi urmeze drumul în linişte? Domnul să-ţi răsplătească astăzi pentru ceea ce ai făcut pentru mine!
21 Iată, ştiu că tu vei deveni rege şi că domnia lui Israel va fi întărită prin mâna ta.
22 Acum, jură-mi pe Domnul că nu-mi vei nimici urmaşii [care vor fi] după mine şi că nu-mi vei şterge numele din casa tatălui meu!”.
23 David i-a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David şi oamenii lui au urcat la locul întărit.