1 După aceea, Absalom şi-a pregătit care şi cai, iar cincizeci de oameni alergau înaintea lui.
2 Se trezea [dimineaţa] şi stătea la marginea drumului, la poartă. Când vedea vreun om care avea vreo neînţelegere şi mergea la rege pentru judecată, Absalom îl chema şi zicea: „Din ce cetate eşti?”, iar acela îi răspundea: „Dintr-unul dintre triburile lui Israel este slujitorul tău”,
3 Absalom îi zicea: „Iată, cauza ta este bună şi dreaptă; dar nu este nimeni la rege ca să te asculte”.
4 Absalom zicea: „De m-ar pune cineva pe mine judecător în ţară! Orice om care ar avea o neînţelegere ar veni la mine şi i-aş face judecată cu dreptate”.
5 Când se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mâna, îl apuca şi-l îmbrăţişa.
6 Absalom făcea lucrul acesta tututor celor din Israel care se duceau pentru judecată la rege. Şi Absalom a câştigat inima tuturor oamenilor din Israel.

7 După patruzeci de ani, Absalom i-a zis regelui: „Vreau să merg la Hebron să-mi împlinesc un vot pe care l-am făcut Domnului.
8 Căci slujitorul tău a făcut un vot când locuia la Gheşur, în Aram, zicând: «Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, îl voi sluji pe Domnul!»”.
9 Regele i-a zis: „Mergi în pace!”. [Absalom] s-a ridicat şi a mers la Hebron.

10 Absalom a trimis soli în toate triburile lui Israel să spună: „Când veţi auzi sunetul trâmbiţei, să ziceţi: «Absalom a devenit rege la Hebron!»”.
11 Cu Absalom au mers două sute de oameni din Ierusalim.
Ei fuseseră chemaţi şi mergeau cu Absalom. În nevinovăţia lor nu ştiau nimic.
12 Absalom a trimis după Ahitofel din Ghilo, consilier al lui David, în cetatea sa Ghilo, când Absalom aducea jertfele. Intriga era puternică, iar poporul care era cu Absalom era din ce în ce mai mult.

13 Atunci a venit cineva la David şi i-a zis: „Inima oamenilor din Israel este după Absalom”.
14 David le-a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: „Ridicaţi-vă să fugim, căci nu vom scăpa din faţa lui Absalom. Grăbiţi-vă să mergem, ca să nu se grăbească el să ne ajungă şi să aducă răul peste noi şi să lovească cetatea prin ascuţişul sabiei!”.
15 Slujitorii regelui i-au zis regelui: „Orice va alege stăpânul nostru, regele, iată, şi slujitorii săi [vor alege]!”.
16 Regele a ieşit şi toată casa lui mergea după el. A lăsat zece concubine pentru paza casei.
17 Regele a ieşit şi tot poporul mergea după el. Şi s-au oprit în casa cea mai îndepărtată.
18 Toţi slujitorii lui mergeau lângă el: toţi chereteii şi toţi peleteii, toţi cei din Gat, şase sute de oameni care au venit cu el din Gat, mergeau în faţa regelui.
19 Regele i-a zis lui Itai din Gat: „Pentru ce vii şi tu cu noi? Întoarce-te şi rămâi cu regele, căci eşti străin şi ai fost exilat din casa ta!
20 Ieri ai venit şi azi să te fac să rătăceşti cu noi, să mergi unde voi merge eu? Întoarce-te şi ia-i şi pe fraţii tăi! Iar îndurarea şi adevărul să fie cu tine!”.
21 Itai i-a răspuns regelui: „Viu este Domnul şi viu este stăpânul meu, regele! În locul unde va fi stăpânul meu, regele – fie moarte, fie viaţă – acolo va fi şi slujitorul tău”.
22 David a zis atunci lui Itai: „Mergi şi treci!”. Iar Itai din Gat a trecut cu toţi oamenii lui şi cu toţi copiii care erau cu el.
23 Toată ţara plângea cu glas tare când tot poporul trecea. Regele a trecut pârâul Cedron şi tot poporul a trecut înainte, pe drumul spre pustiu.

24 Şi, iată, Sadoc şi toţi leviţii care erau cu el şi care purtau arca alianţei Domnului au pus jos arca lui Dumnezeu. Abiatar a stat [acolo] până când tot poporul a terminat să iasă din cetate.
25 Regele i-a zis lui Sadoc: „Du arca lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi afla har în ochii Domnului, mă va aduce înapoi şi mă va face să văd şi [arca] şi lăcaşul ei.
26 Dar dacă va zice: «Nu-mi place de tine», iată-mă, să facă cu mine ce va fi bun în ochii săi!”.
27 Regele i-a zis lui Sadoc, preotul: „Vezi, întoarce-te în pace în cetate cu fiul tău Ahimaaţ şi cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voştri care sunt cu voi!
28 Vedeţi, voi aştepta la vadurile pustiului până ce-mi vor veni veşti din partea voastră”.
29 Sadoc şi Abiatar au dus arca lui Dumnezeu înapoi la Ierusalim şi au rămas acolo.

30 David a urcat Muntele Măslinilor. Mergea şi plângea; avea capul acoperit şi era desculţ. Şi tot poporul care era cu el avea capul acoperit, urca şi plângea.
31 [Cineva] i-a zis lui David: „Ahitofel este între cei care conspiră împreună cu Absalom”. David a zis: „Doamne, zădărniceşte sfatul lui Ahitofel!”.

32 Când David a ajuns în vârf, unde s-a închinat lui Dumnezeu, iată că Huşai, archeul, [a venit] înaintea lui cu haina sfâşiată şi cu capul acoperit cu ţărână.
33 David i-a zis: „Dacă treci cu mine, îmi vei fi o povară.
34 Dar dacă te vei întoarce în cetate şi-i vei spune lui Absalom: «Slujitorul tău sunt, rege; până acum am fost slujitorul tatălui tău; de acum sunt slujitorul tău», vei dejuca pentru mine sfatul lui Ahitofel.
35 Oare nu vor fi cu tine acolo Sadoc şi Abiatar, preoţii? Orice cuvânt vei auzi în casa regelui, adu-l la cunoştinţă preoţilor Sadoc şi Abiatar.
36 Iată, sunt acolo cu ei cei doi fii ai lor: Ahimaaţ, [fiul] lui Sadoc, şi Ionatan, [fiul] lui Abiatar! Trimiteţi-mi prin ei orice cuvânt veţi auzi!”.
37 Huşai, prietenul lui David, a mers în cetate când Absalom a intrat în Ierusalim.