1 David trecuse puţin de vârf şi, iată, Ţiba, un slujitor al lui Mefiboşet, [venea] înaintea lui cu doi măgari înşeuaţi pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de legături de fructe şi un burduf cu vin.
2 Regele i-a zis lui Ţiba: „Ce sunt acestea la tine?”. Ţiba i-a răspuns: „Măgarii sunt pentru casa regelui, pentru călărie; pâinile şi fructele sunt pentru hrana slujtorilor, iar vinul pentru potolirea setei celor ce sunt obosiţi în pustiu”.
3 Regele i-a zis: „Unde este fiul stăpânului tău?”. Ţiba i-a răspuns regelui: „Iată, locuieşte în Ierusalim, căci a zis: «Astăzi casa lui Israel îmi va da înapoi domnia tatălui meu»”.
4 Regele i-a zis lui Ţiba: „Tot ce este al lui Mefiboşet este al tău”. Ţiba a zis: „Mă închin că am aflat bunăvoinţă înaintea stăpânului meu, regele”.

5 David a ajuns la Bahurim. De acolo a ieşit un om din familia casei lui Saul. Numele lui era Şimei, fiul lui Ghera. El a ieşit blestemând.
6 Arunca pietre împotriva lui David şi împotriva tuturor slujitorilor regelui David, iar tot poporul şi toţi vitejii erau la stânga şi la dreapta [regelui].
7 Şimei vorbea astfel când blestema: „Du-te, du-te, om sângeros, om nelegiuit!
8 Domnul să întoarcă asupra ta tot sângele casei lui Saul, în locul căruia domneşti! Domnul să dea stăpânirea ta în mâinile lui Absalom, fiul tău. Iată, ai ajuns în nenorocire, căci eşti un om sângeros”.
9 Atunci, Abişai, fiul Ţeruiei, i-a zis regelui: „Pentru ce îl blestemă acest câine mort pe domnul meu, regele? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i răsucesc capul!”.
10 Regele i-a zis: „Ce ne priveşte pe mine şi pe voi, fii ai Ţeruiei? Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: «Blestemă-l pe David!». Şi cine poate să spună: «De ce faci astfel?»?”.
11 David le-a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi: „Iată, fiul meu, care a ieşit din trupul meu, caută viaţa mea; cu cât mai mult acest fiu al lui Beniamin! Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis.
12 Poate Domnul va vedea necazul meu şi-mi va face bine în locul blestemelor de azi”.
13 David şi oamenii lui şi-au continuat drumul. Şimei mergea pe o parte a muntelui, paralel cu [David]. Mergând, blestema, azvârlea cu pietre împotriva lui şi arunca praf.
14 Regele şi tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim şi s-au odihnit acolo.

15 Absalom şi tot poporul, bărbaţii lui Israel, au venit la Ierusalim, iar Ahitofel era cu el.
16 Când Huşai, archeul, prietenul lui David, a ajuns la Absalom, i-a zis: „Trăiască regele! Trăiască regele!”.
17 Absalom i-a zis lui Huşai: „Aceasta este dragostea ta faţă de prietenul tău? Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tău?”.
18 Huşai i-a răspuns lui Absalom: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul şi tot poporul acesta şi toţi bărbaţii lui Israel. Cu el vreau să rămân.
19 De altfel, cui îi voi sluji? Oare nu fiului său? Cum am slujit înaintea tatălui tău, aşa voi sluji şi înaintea ta”.

20 Absalom i-a zis lui Ahitofel: „Sfătuiţi-vă împreună ce avem de făcut!”.
21 Ahitofel i-a zis lui Absalom: „Intră la concubinele tatălui tău pe care le-a lăsat să păzească palatul. Tot Israelul va auzi că îl urăşti pe tatăl tău şi se vor întări mâinile tuturor celor care sunt cu tine.
22 Au întins un cort pentru Absalom pe terasă, iar Absalom a intrat la concubinele tatălui său în văzul întregului Israel.
23 Sfatul pe care îl dădea Ahitofel în acele zile era ca şi cum cineva l-ar fi consultat pe Dumnezeu. Aşa erau toate sfaturile lui Ahitofel date atât lui David cât şi lui Absalom.