1 Ahitofel i-a zis lui Absalom: „Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni! Mă voi ridica şi-l voi urmări pe David în timpul nopţii.
2 Voi merge împotriva lui când el va fi obosit şi când îi vor tremura mâinile şi îl voi înspăimânta. Tot poporul care este cu el va fugi şi eu îl voi lovi numai pe rege.
3 Voi aduce înapoi la tine tot poporul după cum [vrei] să se întoarcă orice om pe care tu îl cauţi. Şi tot poporul va fi în pace”.
4 [Acest] lucru a fost plăcut în ochii lui Absalom şi în ochii tuturor bătrânilor lui Israel.

5 Absalom a zis: „Chemaţi-l şi pe Huşai, archeul, să auzim şi părerea lui!”.
6 Huşai a venit la Absalom, iar Absalom i-a zis: „Ahitofel a zis aceste lucruri. Să facem după cuvântul său? Dacă nu, spune tu [ce să facem]!”.
7 Huşai i-a răspuns lui Absalom: „De data aceasta, sfatul pe care ţi l-a dat Ahitofel nu este bun”.
8 Huşai i-a zis: „Tu îi cunoşti pe tatăl tău şi pe oamenii lui că sunt viteji şi că au sufletul amărât ca ursoaica lipsită de pui în câmpie. Tatăl tău este un războinic şi nu doarme cu poporul.
9 Iată, acum el este ascuns într-o groapă sau într-un [alt] loc. Dacă la început vor cădea unii dintre ei, cel care va auzi va spune: «Este un măcel între cei care îl urmează pe Absalom».
10 Atunci cel puternic, care are inimă ca inima unui leu, se va înspăimânta pentru că tot Israelul ştie că tatăl tău este puternic şi are cu el oameni viteji.
11 Eu te sfătuiesc să se adune la tine tot Israelul, de la Dan până la Beer-Şeba – mult ca nisipul de pe [ţărmul] mării – şi tu să mergi în mijlocul lor.
12 Vom veni peste el în locul în care se găseşte, vom năvăli asupra lui cum cade roua pe pământ şi nu vom lăsa din el şi din toţi oamenii care sunt cu el nici măcar unul.
13 Dacă [va fugi] într-o cetate, tot Israelul va aduce funii la cetatea aceea şi o vom trage până la pârâu până când nu va mai rămâne în ea nicio pietricică”.
14 Absalom şi toţi oamenii lui Israel au zis: „Sfatul lui Huşai, archeul, este mai bun decât sfatul lui Ahitofel”. Însă Domnul hotărâse să zădărnicească sfatul bun al lui Ahitofel ca să aducă nenorocirea peste Absalom.

15 Huşai le-a zis preoţilor Sadoc şi Abiatar: „Aşa şi aşa i-a sfătuit Ahitofel pe Absalom şi pe bătrânii lui Israel şi aşa şi aşa i-am sfătuit eu.
16 Acum trimiteţi repede la David şi spuneţi-i: «Nu rămâneţi peste noapte la vadurile din pustiu, ci treceţi mai departe ca să nu fie înghiţit regele şi tot poporul care este cu el»”.

17 Ionatan şi Ahimaaţ stăteau la En-Roghel. Slujnica venea şi le aducea ştiri, iar ei mergeau şi-i povesteau regelui David; căci nu puteau să se arate intrând în cetate.
18 Însă i-a văzut un tânăr şi i-a adus la cunoştinţă lui Absalom. Amândoi au plecat în grabă şi au ajuns la Bahurim, la casa unui om care avea o fântână în curte şi au coborât în ea.
19 Femeia a luat o învelitoare, a întins-o peste fântână şi a împrăştiat deasupra urluială ca să nu dea nimic de bănuit.

20 Slujitorii lui Absalom au venit acasă la femeie şi au zis: „Unde sunt Ahimaaţ şi Ionatan?”. Femeia le-a răspuns: „Au trecut dincolo de apă”. Ei au căutat, dar nu i-au găsit şi s-au întors la Ierusalim.
21 După plecarea lor, [Ahimaaţ şi Ionatan] au ieşit din fântână şi au mers să-i spună regelui David. I-au zis lui David: „Ridicaţi-vă şi treceţi repede apa, căci aşa l-a sfătuit Ahitofel [pe Absalom] împotriva voastră”.
22 David şi tot poporul care era cu el s-au sculat şi au trecut Iordanul. Până la lumina dimineţii nu a rămas niciunul care să nu fi trecut Iordanul.

23 Ahitofel a văzut că sfatul lui nu a fost urmat, a pus şaua pe măgar şi a plecat acasă în cetatea lui. A dat dispoziţii casei sale, apoi s-a spânzurat şi a murit. Apoi a fost înmormântat în mormântul tatălui său.

24 David a mers la Mahanaim, iar Absalom a trecut Iordanul, el şi tot poporul care era cu el.
25 Absalom l-a pus pe Amasa [comandant] peste armată în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui om numit Itra, un israelit care intrase la Abigal, fiica lui Nahaş şi sora Ţeruiei, mama lui Ioab.
26 Israel şi Absalom şi-au fixat tabăra în ţinutul Galaad.

27 Când David a ajuns la Mahanaim, Şobi, fiul lui Nahaş din Raba, [cetatea] fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar, şi Barzilai din Galaad, din Roghelim,
28 [au adus] paturi, cupe, vase de lut, grâu, orz, făină, boabe prăjite, fasole, linte, grăunţe prăjite,
29 miere, unt, oi şi brânză de vaci pentru David şi pentru poporul care era cu el ca să mănânce, căci ziceau: „Poporul este flămând, obosit şi însetat în pustiu”.