1 David a numărat poporul care era cu el şi a pus peste ei căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.
2 David a distribuit poporul: o treime în mâna lui Ioab, o treime în mâna lui Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime în mâna lui Itai din Gat. Regele a zis poporului: „Vreau să ies şi eu cu voi”.
3 Dar poporul a zis: „Să nu ieşi!
Căci dacă vom fugi, nu le va păsa de noi; dacă vor cădea jumătate dintre noi, nu le va păsa de noi. Căci tu eşti ca zece mii şi e mai bine pentru noi ca să ne ajuţi din cetate”.
4 Regele le-a zis: „Ceea ce este mai bine în ochii voştri, aceea voi face”. Regele a stat la poartă, iar poporul a ieşit după sutele şi miile [lor].
5 Regele le-a poruncit lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: „Purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom! Tot poporul a auzit când regele a poruncit tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom!”.
6 Poporul a ieşit în câmp înaintea lui Israel şi bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim.
7 Poporul lui Israel a fost bătut acolo de slujitorii lui David şi a fost o mare înfrângere în ziua aceea: douăzeci de mii de oameni.
8 Lupta s-a extins pe tot ţinutul şi pădurea a ucis mai mult popor în ziua aceea decât a ucis sabia.

9 Absalom a ajuns pe neaşteptate în faţa slujitorilor lui David. Era călare pe un catâr. Catârul a ajuns sub ramurile unui stejar mare. [Părul] capului lui s-a agăţat de stejar şi el a rămas între cer şi pământ. Iar catârul care era sub el a trecut [mai departe].
10 Un om a văzut şi i-a făcut cunoscut lui Ioab: „Iată, l-am văzut pe Absalom agăţat de un stejar”.
11 Ioab i-a zis omului care i-a adus vestea: „Tu l-ai văzut! De ce nu l-ai doborât acolo la pământ? Ţi-aş fi dat zece [sicli] de argint şi un brâu”.
12 Dar omul acela i-a zis lui Ioab: „Chiar dacă aş cântări în mâna mea o mie de [sicli] de argint, nu mi-aş întinde mâna spre fiul regelui; căci în auzul nostru a poruncit regele ţie, lui Abişai şi lui Itai, zicând: «Cruţaţi-mi-l pe fiul meu Absalom».
13 Şi dacă aş fi făcut ceva cu viclenie împotriva vieţii lui, nu ar fi rămas ascuns nimic regelui, iar tu ai fi stat departe de mine”.
14 Ioab a zis: „Nu voi mai pierde timp în faţa ta!”. A luat trei săgeţi în mână şi le-a înfipt în inima lui Absalom, încă viu în mijlocul stejarului.
15 Zece tineri care purtau armele lui Ioab l-au înconjurat pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorât.

16 Ioab a sunat din trâmbiţă, iar poporul s-a oprit din urmărirea lui Israel, căci Ioab a cruţat poporul.
17 L-au luat pe Absalom, l-au aruncat în pădure într-o groapă mare şi au pus peste el o grămadă foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui.

18 Absalom luase şi ridicase, pe când trăia, o stelă care este în Emec-Hamelec. Căci zicea: „Nu am niciun fiu care să amintească numele meu”. A numit stela după numele lui. O numesc până astăzi „Mâna lui Absalom”.

19 Ahimaaţ, fiul lui Sadoc, a zis: „Voi fugi să duc vestea bună regelui că Domnul l-a scăpat din mâna duşmanilor săi”.
20 Ioab i-a zis: „Nu vei duce tu veste bună astăzi! O vei duce într-o altă zi. Astăzi nu o vei duce pentru că fiul regelui a murit”.
21 Ioab i-a zis lui Cuşi: „Du-te şi povesteşte-i regelui ce ai văzut”. Cuşi s-a închinat [înaintea] lui Ioab şi a alergat.
22 Ahimaaţ, fiul lui Sadoc, i-a zis din nou lui Ioab: „Orice ar fi, lasă-mă să alerg şi eu după Cuşi!”. Dar Ioab i-a zis: „Pentru ce vrei să alergi, fiul meu? Nu vei avea nicio recompensă pentru veste bună dacă mergi”.
23 „Orice ar fi, vreau să merg!”. Şi Ioab i-a zis: „Mergi!”. Ahimaaţ a alergat pe un drum ocolitor şi l-a depăşit pe Cuşi.

24 David şedea între cele două porţi. Străjerul a mers pe terasa porţii, spre zid; şi-a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi, iată, un om alerga de unul singur!
25 Străjerul a strigat şi i-a dat de ştire regelui. Regele a zis: „Dacă este singur, aduce veşti bune”. Iar [omul acela] se apropia din ce în ce mai mult.
26 Străjerul a văzut un alt om care alerga. A strigat străjerul către portar: „Iată un om care aleargă singur”. Regele a zis: „Şi el aduce veste bună”.
27 Străjerul a zis: „Văd că alergătura celui dintâi este ca alergătura lui Ahimaaţ, fiul lui Sadoc”. Iar regele a zis: „Este un om bun; aduce veşti bune”.

28 Ahimaaţ a strigat şi i-a zis regelui: „Sănătate!”. S-a închinat [înaintea] regelui cu faţa până la pământ şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău care i-a oprit pe cei care şi-au ridicat mâinile împotriva stăpânului nostru, regele”.
29 Regele a zis: „Îi este bine tânărului Absalom?”. Ahimaaţ a răspuns: „Am văzut o mare mulţime când ne-a trimis Ioab pe slujitorul regelui şi pe mine, slujitorul tău: dar nu ştiu ce era”.
30 Regele i-a zis: „Stai aici deoparte!”. Şi Ahimaaţ a stat deoparte.

31 Dar, iată, Cuşi a ajuns. Şi a zis Cuşi: „Domnul meu să primească vestea bună că Domnul te-a scăpat astăzi din mâna tuturor celor care s-au ridicat împotriva ta!”.
32 Regele i-a zis lui Cuşi: „Îi este bine tânărului Absalom?”. Cuşi i-a răspuns: „Ca tânărul [acesta] să fie duşmanii domnului meu, regele, şi toţi cei care se ridică împotriva ta ca [să-ţi facă] rău!”.