1 A fost o foamete în zilele lui David timp de trei ani, an după an. David a căutat faţa Domnului, iar Domnul i-a zis: „Este pentru Saul şi pentru casa lui sângeroasă: pentru că i-a ucis pe cei din Gabaon”.
2 Regele i-a chemat pe cei din Gabaon să le vorbească. (Cei din Gabaon nu erau dintre fiii lui Israel, dar cei care au rămas dintre amorei. Fiii lui Israel făcuseră un jurământ cu ei, dar Saul a căutat să-i lovească în gelozia lui pentru fiii lui Israel şi Iuda).
3 David le-a zis celor din Gabaon: „Ce pot face eu pentru voi şi cum voi putea ispăşi ca voi să binecuvântaţi moştenirea Domnului?”.
4 Cei din Gabaon i-au răspuns: „Nu voim nici argint, nici aur de la Saul şi de la casa lui şi nu avem [intenţia] să omorâm pe cineva în Israel”. Iar [Regele] le-a zis: „Ceea ce ziceţi voi, aceea voi face”.
5 Ei i-au răspuns regelui: „Omul acela ne-a distrus şi a voit să dispărem dintre cei care locuiau între toate hotarele lui Israel.
6 Să ni se dea şapte oameni dintre fiii lui şi-i vom spânzura înaintea Domnului la Ghibeea lui Saul, alesul Domnului”. Regele a zis: „Vi-i voi da”.
7 Regele l-a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, datorită jurământului Domnului dintre ei, dintre David şi Ionatan, fiul lui Saul.
8 Regele a luat doi fii ai Riţpei, fiica lui Aia, pe Armoni şi pe Mefiboşet, pe care ea îi născuse lui Saul, şi pe cei cinci fii ai lui Mical, fiica lui Saul, pe care-i născuse lui Adriel, fiul lui Barzilai din Mehola.
9 I-au dat în mâna celor din Gabaon, care i-au spânzurat pe munte înaintea Domnului. Au murit toţi cei şapte împreună. Au fost ucişi în primele zile ale secerişului, la începutul secerişului orzului.
10 Riţpa, fiica lui Aia, a luat un sac şi l-a întins pentru ea lângă stâncă, de la începutul seceratului până când a căzut ploaie din cer peste ei. Nu a lăsat să se aşeze peste ei nici păsările cerului ziua, nici animalele câmpului noaptea.
11 I-au adus la cunoştinţă lui David ceea ce a făcut Riţpa, fiica lui Aia, concubina lui Saul.
12 David a mers şi a luat oasele lui Saul şi oasele lui Ionatan, fiul său, de la stăpânii din Iabeş-Galaad care le luaseră din piaţa Bet-Şean, unde filistenii îi spânzuraseră când l-au ucis pe Saul la Ghilboa.
13 A luat de acolo oasele lui Saul şi oasele lui Ionatan, fiul său. Au adunat şi oasele celor ce fuseseră spânzuraţi.
14 Au îngropat oasele lui Saul şi ale lui Ionatan, fiul său, în ţinutul lui Beniamin, la Ţela, în mormântul lui Chiş, tatăl lui [Saul]. Au făcut tot ceea ce poruncise regele. După aceea, Dumnezeu a fost binevoitor faţă de ţară.

15 Filistenii au pornit iarăşi război împotriva lui Israel. David şi slujitorii săi care erau cu el au coborât şi au luptat împotriva filistenilor. David era obosit.
16 Işbi-Benob, care era dintre fiii lui Rafa – greutatea suliţei lui era de trei sute de măsuri de bronz şi era încins cu o sabie nouă – şi-a zis să-l lovească pe David.
17 Abişai, fiul Ţeruiei, i-a venit în ajutor lui David, l-a lovit pe filistean şi l-a omorât. Atunci oamenii lui David i-au jurat, zicând: „Să nu mai ieşi cu noi la luptă, ca să nu stingi lampa lui Israel”.

18 După aceea, a mai fost o luptă la Gob împotriva filistenilor. Atunci Sibecai din Huşa l-a omorât pe Saf, care era unul dintre fiii lui Rafa.

19 A mai fost o luptă la Gob împotriva filistenilor. Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim din Betleem l-a omorât pe Goliat din Gat, care avea o lance a cărei coadă era ca sulul unui ţesător.

20 A mai fost o luptă la Gat. Acolo era un om înalt care avea şase degete la fiecare mână şi la fiecare picior – douăzeci şi patru era numărul lor. Şi el era un fiu al lui Rafa.
21 El l-a dispreţuit pe Israel, iar Ionatan, fiul lui Şimeia, fratele lui David, l-a omorât.

22 Aceştia patru i s-au născut lui Rafa la Gat. Au murit de mâna lui David şi de mâna slujitorilor lui.