1 Războiul a ţinut mult între casa lui Saul şi casa lui David. David devenea tot mai puternic, iar Saul devenea tot mai slab.

2 Lui David i s-au născut fii la Hebron: întâiul lui născut a fost Amnon, din Ahinoam din Izreel;
3 al doilea, Chileab, din Abigail din Carmel, soţia lui Nabal; al treilea, Absalom, fiul Maacăi, fiica lui Talmai, regele din Gheşur;
4 al patrulea, Adonia, fiul lui Haghit; al cincilea, Şefatia, fiul lui Abital;
5 al şaselea, Itream, fiul Eglei, soţia lui David. Aceştia i s-au născut lui David la Hebron.

6 Cât timp a durat războiul dintre casa lui Saul şi casa lui David, Abner a fost puternic în casa lui Saul.
7 Saul a avut o concubină al cărei nume era Riţpa, fiica lui Aia. [Iş-Boşet] i-a zis lui Abner: „De ce ai intrat la concubina tatălui meu?”.
8 Abner s-a mâniat foarte tare de cuvintele lui Iş-Boşet şi a răspuns: „Oare sunt cap de câine eu pentru Iuda? Astăzi arăt îndurare casei lui Saul, tatăl tău, fraţilor săi şi prietenilor săi şi nu te-am dat în mâna lui David, şi totuşi azi mă învinuieşti de nelegiuire cu femeia [aceasta]?
9 Aşa să facă Dumnezeu lui Abner – ba mai rău – că, după cum i-a jurat Domnul lui David, aşa îi voi face eu:
10 să treacă domnia de la casa lui Saul şi să-l ridice pe tron pe David peste Israel şi peste Iuda, de la Dan până la Beer-Şeba!”.
11 [Iş-Boşet] nu a mai putut să-i întoarcă vreun cuvânt lui Abner pentru că se temea de el.

12 Abner a trimis mesageri la David să-i spună din partea lui: „A cui este ţara? Încheie o alianţă cu mine şi mâna mea va fi cu tine ca să aducă la tine tot Israelul!”.
13 El a zis: „Bine! Voi face alianţă cu tine; însă îţi cer un lucru: să nu-mi vezi faţa decât dacă mi-o vei aduce pe Mical, fiica lui Saul când vei veni să-mi vezi faţa”.
14 David a trimis mesageri la Iş-Boşet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi-o pe soţia mea Mical, cu care m-am logodit pentru o sută de prepuţuri de la filisteni!”.
15 Iş-Boşet a trimis să o ia de la soţul [ei], de la Paltiel, fiul lui Laiş.
16 Soţul ei a mers după ea plângând până la Bahurim. Iar Abner i-a zis: „Întoarce-te!”. Iar el s-a întors.

17 Abner a vorbit cu bătrânii lui Israel, zicându-le: „Cândva îl căutaţi pe David ca să fie regele vostru.
18 Acum faceţi-l! Căci Domnul i-a zis lui David: «Prin mâna lui David, slujitorul meu, îl voi elibera pe poporul meu din mâna filistenilor şi din mâna tuturor duşmanilor săi»”.
19 Abner le-a vorbit şi celor din Beniamin şi s-a dus să le spună în auzul lui David la Hebron ceea ce este bun în ochii lui Israel şi în ochii întregii case a lui Beniamin.

20 Abner a venit la David în Hebron cu douăzeci de oameni; iar David a făcut un ospăţ pentru Abner şi pentru cei care erau cu el.
21 Abner i-a zis lui David: „Mă voi scula şi voi pleca să adun tot Israelul la stăpânul meu, regele, ca să facă alianţă cu tine şi peste tot ceea ce-ţi doreşte inima”. David i-a dat drumul lui Abner şi [acesta] a plecat în pace.

22 Ioab şi slujitorii veneau [de la urmărirea] unei cete şi aduceau cu ei pradă multă. Abner nu mai era cu David la Hebron căci David îi dăduse drumul, iar el a mers în pace.
23 Când a venit Ioab cu toată armata lui, i s-a spus: „Abner, fiul lui Ner, a venit la rege care i-a dat drumul şi a plecat în pace”.
24 Ioab a mers la rege şi i-a zis: „Ce ai făcut? Abner a venit la tine; de ce i-ai dat drumul şi a plecat?
25 Îl cunoşti pe Abner, fiul lui Ner! A venit să te înşele, să ştie când ieşi şi când intri şi să ştie tot ce faci”.

26 Ioab a ieşit de la David şi a trimis mesageri după Abner. L-au adus înapoi de la cisterna Sira. David însă nu ştia [nimic].
27 Abner s-a întors la Hebron. Ioab l-a dus în mijlocul porţii ca să-i vorbească în linişte. L-a lovit acolo în burtă şi l-a omorât pentru sângele lui Asael, fratele lui.
28 David a aflat apoi şi a zis: „Nevinovat sunt eu şi regatul meu pentru totdeauna înaintea Domnului de sângele lui Abner, fiul lui Ner;
29 ci să cadă asupra capului lui Ioab şi asupra întregii case a tatălui său. Să nu lipsească din casa lui Ioab cel care are scurgere, leprosul, cel care se sprijină în băţ, cel care cade de sabie şi cel care este lipsit de pâine!”.
30 Ioab şi Abişai, fratele său, l-au omorât pe Abner pentru că îl omorâse pe Asael, fratele lor, în lupta de la Gabaon.
31 David i-a zis lui Ioab şi întregului popor care era cu el: „Sfâşiaţi-vă hainele, încingeţi-vă cu saci şi jeliţi înaintea lui Abner!”. Iar regele David mergea în urma sicriului.
32 L-au îngropat pe Abner la Hebron. Regele şi-a ridicat glasul şi a plâns la mormântul lui Abner. Tot poporul plângea.

33 Regele a cântat de jale pentru Abner, zicând:
„Să moară Abner cum moare un nebun?

34 Mâinile tale nu erau legate
şi picioarele tale nu erau puse în lanţuri.
Ai căzut cum cade cineva înaintea celor nelegiuiţi!”.

Şi tot poporul a continuat să-l plângă.
35 Apoi tot poporul a venit la David ca să-l facă să mănânce ceva, cât era încă ziuă; dar David a jurat, zicând: „Aşa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă voi gusta pâine sau altceva înainte de apusul soarelui!”.
36 Tot poporul a aflat [aceasta] şi a fost bun în ochii întregului popor. Tot ce făcea regele era bun în ochii întregului popor.
37 Tot poporul şi tot Israelul au înţeles în ziua aceea că nu regele fusese cel care îl omorâse pe Abner, fiul lui Ner.

38 Regele le-a zis slujitorilor săi: „Oare nu ştiţi că o căpetenie mare a căzut astăzi în Israel?
39 Acum eu sunt încă slab, deşi sunt uns ca rege; însă oamenii aceia, fiii Ţeruiei, sunt mai puternici decât mine. Să răsplătească Domnul celui care a făcut răul după răutatea sa!