1 Nu dori mulţime de fii buni la nimic
şi nu te bucura de fiii nelegiuiţi!
2 Dacă se înmulţesc, nu te bucura de ei
decât dacă este în ei teama de Domnul!
3 Nu te încrede în viaţa lor
şi nu te sprijini pe mulţimea lor!
Vei geme de o durere prematură
şi pe neaşteptate vei cunoaşte sfârşitul lor.
Căci este mai bun unul decât o mie
şi să mori fără copii decât să ai copii nelegiuiţi.
4 De la un singur om cugetat cetatea va fi populată,
dar tribul celor fărădelege va fi devastat.
5 Multe astfel [de lucruri] au văzut ochii mei
şi urechea mea a auzit [lucruri] şi mai grave decât acestea.
6 Focul se aprinde în adunarea păcătoşilor
şi mânia ia foc în neamul neascultător.
7 [Domnul] nu i-a iertat pe giganţii din vechime
care s-au ridicat prin forţa lor.
8 Nu i-a cruţat pe cei care locuiau cu Lot,
ei care făceau lucruri abominabile din cauza aroganţei lor.
9 Nu a avut milă de neamul pierzării
care s-a exaltat prin păcatele sale.
Toate acestea le-a făcut pentru neamurile cu inima împietrită
şi pentru mulţimea sfinţilr săi nu a fost mângâiată.
10 Tot aşa cu cei şase sute de mii de pedestraşi
care s-au adunat împreună în împietrirea inimii lor.
Biciuind, îndurându-se, lovind, vindecând,
Domnul i-a păstrat în milă şi educaţie.
11 Chiar dacă ar fi unul singur cu grumazul înţepenit,
ar fi de mirare aceasta: să scape nepedepsit.
Căci îndurarea şi mânia sunt la el,
el este puternic în îndurare, dar îţi revarsă mânia.
12 Cât de mare este îndurarea lui, tot atât de mare este şi mustrarea lui.
El judecă omul după faptele sale.
13 Cel păcătos nu va fugi cu prada,
iar răbdarea celui pios nu va fi înşelată.
14 Va ţine cont de orice [faptă] de îndurare;
fiecare va afla conform cu faptele sale.
15 Domnul l-a împietrit pe Faraon ca să nu-l cunoască,
aşa încât să fie cunoscute lucrările sale de sub cer.

16 Întregii creaţii i-a dezvăluit îndurarea sa,
iar lumina lui şi întunericul le-a împărţit oamenilor.
17 Nu spune: „Mă voi ascunde de Domnul
şi cine-şi va aduce aminte de mine din înălţimi?
În poporul numeros nu voi fi cunoscut
şi cine este sufletul meu în creaţia fără limite?”.
18 Iată, cerul şi cerul cerurilor,
abisul şi pământul se vor cutremura la vizitarea lui!
Tot universul a fost făcut şi se face prin voinţa lui.
19 Tot la fel şi munţii, şi temeliile pământului
vor tremura de spaimă când el va privi la ele.
20 La acestea nu se gândeşte inima
şi căile sale cine le ia în seamă?
21 Ca furtuna pe care omul nu o vede,
cele mai multe dintre lucrările sale rămân în ascuns.
22 Faptele dreptăţii, cin ele va vesti sau cine le va aştepta?
Alianţa lui este departe.
Aprecierea tuturor va fi la sfârşit.
23 Acestea le gândeşte cel cu inima mică,
iar bărbatul necugetat şi rătăcit se gândeşte la nebunii.

24 Ascultă-mă, fiule, şi învaţă cunoaşterea
şi apleacă-te cu inima asupra cuvintelor mele!
25 Îţi voi dezvălui cu măsură educaţia
şi cu grijă îţi voi vesti cunoaşterea.
26 În judecata Domnului au fost lucrările lui de la început
şi de la facerea lor a deosebit părţile lor.
27 A ordonat pe veci lucrările lui
şi începuturile lor pentru generaţiile lor:
nu au flămânzit, nu au obosit şi nu au încetat de la lucrările lor.
28 Niciuna nu s-a ciocnit cu vecina ei
şi până în veci nu vor fi neascultătoare faţă de cuvântul lui.
29 După acestea, Domnul va privi la pământ
şi-l va umple de bunurile sale.
30 El a acoperit faţa [pământului] cu tot felul de fiinţe vii
şi în el se vor întoarce.