22
Leneşul este considerat ca o piatră murdră,
oricine fluieră spre dezonorarea lui.
Leneşul este considerat ca un boţ de balegă,
oricine îl ridică îşi scutură mâna.
Ruşinea tatălui este naşterea unui [copil] needucat,
iar cea a unei fiice este spre pagubă.
Fiica inteligentă îşi va moşteni soţul,
dar cea neruşinată este spre tristeţea celui care i-a dat naştere.
Cea obraznică face de ruşine şi tatăl şi soţul
şi va fi dispreţuită de amândoi.
O muzică în timp de jale este vorbirea nepotrivită,
dar biciul şi disciplina, în orice timp, sunt înţelepciune.
Copiii care au hrană pentru o viaţă bună
ascund originea umilă a părinţilor lor.
Copiii care se laudă cu îngâmfare şi lipsă de educaţie
întinează bunul renume al celor care i-au născut.
Cel care-l învaţă pe un nebun este ca unul care lipeşte un ciob
sau c aunul care-l trezeşte pe cel căzut într-un somn adânc.
10 Cel care discută cu un nebun
este precum cel care discută cu unul care moţăie;
la sfârşit îi va spune: „Ce-i?”.
11 Plângi pentru un mort, căci l-a părăsit lumina!
Plângi pentru un nebun, căci l-a părăsit înţeleegerea!
Plângi mai degrabă pentru un mort, căci se odihneşte!
Căci viaţa nebunului este mai rea decât moartea.
12 Jalea pentru un mort este de şapte zile,
dar pentru un nebun şi un nelegiuit, toate zilele vieţii lor.
13 Nu înmulţi cuvântul cu cel nepriceput
şi nu te du la cel prost,
căci, fiind prost, te va face de ruşine în toate!
Păzeşte-te de el, ca să nu ai de suferit
şi să nu te profanezi când el se va scutura.
Întoarce-te de le el şi vei afla odihnă
şi nu te vei scârbi de zăpăceala lui.
14 Ce este mai greu decât plumbul
şi care este numele lui, dacă nu „nebun”?
15 Nisipul, sarea şi o bucată de fier
sunt mai uşor de purtat decât omul prost.
16 O îmbinare de lemen legate într-o casă, la un cutremur, nuse desface,
tot aşa inima întărită de o voinţă gândită
nu se descurajează în timpul [de încercare].
17 Inima susţinută de o gândire înţelegătoare
este ca o podoabă de tencuială pe un perete neted.
18 Parii înfipţi pe un vârf de deal nu rezistă în faţa vântului,
tot aşa inima intimidată din cauza gândirii nebuneşti
nu rezistă în faţa oricărei frici.
19 Cel care străpunge un ochi face să curgă lacrimile,
iar cel care străpunge inima scoate la lumină sentimentul.
20 Cel care aruncă în păsări cu piatra le alungă
şi cel care-l jigneşte pe prieten rupe prietenia.
21 Dacă ai scoate sabia împotriva prietenului, nu dispera,
căci este cale de întoarcere!
22 Dacă deschizi gura împotriva prietenului, nu te speria: există împăcare,
în afară de jignire, aroganţă, dezvăluirea tainei şi rana înşelăciunii:
de toate aceste fuge orice prieten.
23 Dobândeşte încrederea aproapelui când este în sărăcie,
ca să te umpli împreună cu el de cele bune ale sale!
Rămâi cu el în timpul strâmtorării,
ca să ai parte împreună cu el de moştenirea lui!
Aparenţa nu ete de dispreţuit întotdeauna
şi nici nu-i de mirare un bogat care nu are minte.
24 Înainte de foc sunt aburul cuptorului şi fumul;
tot aşa, înainte de sânge sunt insultele.
25 Nu mă voi ruşina să acopăr un prieten
şi nu mă voi ascunde de faţa lui.
26 Dacă mi se va întâmpla ceva rău din cauza lui,
oricine aude se va păzi de el.
27 Cine va da o pază gurii mele
şi un sigiliu prevăzător pentru buzele mele,
ca să nu cad din cauza lor şi gura mea să nu mă piardă?