1 Doamne, părintele şi stăpânul vieţii mele,
nu mă abandona voinţei lor
şi nu lăsa să cad din cauza lor!
2 Cine va pune biciul peste gândirea mea
şi educaţia înţelepciunii, în inima mea?
Ca să nu fie cruţate erorile mele
şi păcatele lor să nu fie neglijate.
3 Ca să nu se înmulţească erorile mele
şi să nu sporească păcatele mele,
iar eu să cad înaintea potrivnicilor mei
şi duşmanul meu să se bucure pe seama mea.
De aceştia, departe este speranţa îndurării tale!
4 Doamne, părintele şi Dumnezeul vieţii mele,
nu-mi da semeţia ochilor!
5 Îndepărtează de la mine pofta!
6 Pofta pântecelui şi desfrâul să nu mă cuprindă
şi nu mă da poftei neruşinate!

7 Fiilor, ascultaţi educaţia gurii!
Cine o păzeşte nu se va pierde.
8 Păcătosul va fi prins de pe buzele sale,
iar cel care insultă şi cel arogant se vor scandaliza de el.
9 Nu-ţi deprinde gura cu jurământul
şi nu te obişnui cu numirea Celui Sfânt!
10 Aşa cum servitorul cercetat fără încetare [de stăpânul său]
nu i se împuţinează vânătăile,
tot aşa, cel care jură şi îl numeşte [pe Domnul] încontinuu
nu va fi curăţat de păcat.
11 Omul care jură mult se va umple de nelegiuire
şi biciul nu se va îndepărta de casa lui.
Dacă greşeşte, păcatul lui va fi asupra sa.
Dacă trece cu vederea, păcătuieşte de două ori.
Dacă jură fals, nu v afi îndreptăţit
şi casa lui se va umple de pricole.

12 Există un mod de a vorbi comparabil cu moartea:
să nu se găsească în moştenirea lui Iacob!
Toate acestea stau departe de cei pioşi
şi ei nu se tăvălesc în păcate.
13 Nu-ţi obişnui gura cu grosolănia necuviincioasă,
pentru că în ea este cuvântul păcatului!
14 Aminteşte-ţi de tatăl tău şi de mama ta
când stai în mijlocul celor mari,
ca nu cumva să uiţi înaintea lor
şi, după obiceiul tău, să te porţi ca un nebun
vei dori să nu te fi născut şi vei blestema ziua naşterii tale!
15 Un om obişnuit cu vorbe jignitoare
nu va fi educat în toate zilele [vieţii] sale.
16 Două feluri [de oameni] multiplică păcatele
şi al treilea provoacă mânia.
17 Pofta fierbinte este ca focul aprins:
nu se va stinge până când nu se va îndestula;
omul desfrânat în carnea trupului său
nu va afla odihnă până când nu-l va arde focul;
pentru omul desfrânat, orice pâine este dulce
şi el nu va înceta până când va muri.
18 Omul care încalcă patul său, zicând în inima lui:
„Cine mă vede? Întuneric este în jurul meu
şi pereţii mă ascund; nimeni nu mă vede.
De ce să mă preocup de păcatele mele?
Cel Preaînalt nu-şi va aduce aminte”.
19 Ochii oamenilor sunt spaima lui
şi nu ştie că ochii Domnului
sunt de o mie de ori mai strălucitori decât soarele:
ei observă toate căile oamenilor
şi pătrund toate părţile ascunse.
20 Înainte de a fi fost create, toate îi erau cunoscute,
tot aşa după terminarea lor.
21 Acesta va fi pedepsit în pieţele cetăţii
şi, unde nu se gândea, va fi prins.

22 Tot aşa şi femeia care şi-a părăsit soţul
şi i-a adus un moştenitor de la un străin.
23 Mai întâi, nu a ascultat de legea Celui Preaînalt;
în al doilea rând, a greşit faţă de soţul ei;
în al treilea rând, a comis adulter prin desfrânare
şi a adus copii de la un bărbat străin.
24 Aceasta va fi adusă în adunare
şi va fi o cercetare cu privire la copiii ei.
25 Copiii ei nu vor prinde rădăcină
şi ramurile ei nu vor aduce roade.
26 Va lăsa amintirea ei spre blestem
şi ocara ei nu se va şterge.
27 Cei care rămân vor recunoaşte
că nimic nu este mai bun decât teama de Domnul
şi nimic mai dulce decât să ţii poruncile Domnului.
28 Glorie mare este să-l urmezi pe Domnul
şi a fi primit de el înseamnă lungime de zile.