46
Puternic în luptă a fost Iosue, fiul lui Nun
şi succesor al lui Moise în profeţie.
El a fost mare, după numele lui, pentru salvarea celor aleşi ai [Domnului]
şi pentru răzbunarea împotriva duşmanilor cares e răzvrăteau,
pentru ca să dea moştenire lui Israel.
Aşa cum a fost glorificat când îşi ridica mâinile,
[tot aşa] şi când îşi întindea sabia împotriva cetăţilor.
Cine a fost astfel înaintea lui?
Căci el a condus războaiele Domnului.
Oare nu prin mâna lui s-a oprit soarele
şi o singură zi a devenit două?
El l-a invocat pe Cel Preaînalt şi puternic
când duşmanii îl strâmtorau de jur împrejur
şi Domnul cel Mare l-a ascultat
atunci când [a trimis] pietrele grindinei cu putere mare.
A năvălit asupra neamului războinic
şi, la coborâre, i-a nimicit pe potrivnici,
ca să cunoască neamurile armele sale,
căci războiul lui era înaintea Domnului.
El l-a urmat pe Cel Puternic
şi, în zilele lui Moise, au arătat îndurare el şi Caleb, fiul lui Iefune,
stând înaintea adunării ca să ţină poporul departe de păcat
şi să oprească murmurarea nelegiuirii.
Aceştia doi au fost salvaţi dintre cei şase sute de pedestraşi,
ca să-l facă [pe Israel] să intre în moştenire,
în pământul unde curge lapte şi miere.
Domnul i-a dat lui Caleb putere şi până la bătrâneţe a rămas cu el,
ca să urce pe înălţimea pământului
şi descendenţa lui să păstreze moştenirea.
10 Ca să vadă toţi fiii lui Israel
că este frumos să-l urmezi pe Domnul.
11 Şi judecătorilor, fiecăruia după numele lui,
celor a căror inimă nu s-a desfrânat
şi celor care nu s-au îndepărat de Domnul,
să le fie amintirea cu binecuvântare!
12 Iar oasele lor să odrăslească din locul lor
şi numele lor să se reînnoiască în fii,
întrucât [judecătorii] sunt [deja] glorificaţi.
13 Cel iubit de Domnul, Samuel, profetul Domnului,
a stabilit regalitatea şi a uns principi peste poporul său.
14 În numele Domnului a judecat adunarea
şi Domnul a privit la Iacob.
15 Prin credinţa lui s-a dovedit profet
şi a fost recunoscut crdibil în viziuni prin cuvintele sale.
16 El l-a invocat pe Cel Preaînalt şi puternic,
când duşmanii îl strâmtorau de jur împrejur,
aducând ofranda unui miel de lapte.
17 Domnul a tunat din cer
şi cu sunet puternic şi-a făcut auzit glasul.
18 I-a zdrobit pe conducătorii din Tir
şi pe toţi principii filistenilor.
19 Înaintea timpului adormirii sale veşnice,
a dat mărturie înaintea Domnului şi a unsului său:
„Nu am luat bunuri şi nici măcar sandale de la nicio făptură”.
Şi niciun om nu [a putut] să-l contrazică.
20 Ba chiar şi după ce a adormit a profeţit
şi i-a arătat regelui sfârşitul lui,
şi-a înălţat glasul din pământ
pentru ca, prin profeţie, să îndepărteze nelegiuirea poporului.