1 Cartea istoriei lui Tobit, [fiul] lui Tobiel, [fiul] lui Ananiel, [fiul] lui Aduel, [fiul] lui Gabael, [fiul] lui Rafael, [fiul] lui Raguel din descendenţa lui Asiel, din tribul lui Neftali.
2 În zilele lui Salmanasar, regele asirienilor, a fost luat captiv din Tisbe, care este la dreapta de Cadeş al lui Neftali, în Galileea de Sus, mai sus de Aşer, pe drumul spre apusul soarelui, la stânga de Fagor.

3 Eu, Tobit, am umblat pe căile adevărului şi ale dreptăţii în toate zilele vieţii mele şi am făcut multe fapte de milostenie fraţilor mei şi poporului meu care a venit cu mine în captivitate în ţara asirienilor, la Ninive.
4 Când mă aflam în ţara mea, în pământul lui Israel, şi când eram tânăr, tot tribul lui Neftali, tatăl meu, s-a îndepărtat de casa lui David, strămoşul meu, şi de Ierusalim, cetatea aleasă dintre toate triburile lui Israel ca toate triburile lui Israel să aducă jertfe [acolo] şi a fost sfinţit templul locuinţei lui Dumnezeu, fiind el construit în ea pentru toate generaţiile în veci.
5 Toţi fraţii mei şi casa părintelui meu, Neftali, aduceau jertfe viţelului pe care îl făcuse Ieroboam, regele lui Israel, în Dan, peste toţi munţii din Galileea.

6 Numai eu singur mergeam de multe ori la Ierusalim de sărbători, aşa cum este scris pentru întregul Israel prin hotărâre veşnică. Aveam cu mine primele roade şi întâii născuţi, zeciuiala din animale şi prima tunsoare a oilor şi mergeam la Ierusalim.
7 Le dădeam preoţilor fiii lui Aaron, pentru altar. Iar zeciuiala din grâu, din vin, din untdelemn, din rodii, din smochine şi din celelalte fructe o dădeam fiilor lui Levi care slujeau la Ierusalim. A doua zeciuială o transformam în argint pentru şase ani, mergeam şi o cheltuiam la Ierusalim în fiecare an.
8 [A treia zeciuială] o dădeam orfanilor, văduvelor şi prozeliţilor care locuiau cu fiii lui Israel: le-o aduceam şi le-o dădeam o dată la trei ani. Iar noi o mâncam după hotărârea dată cu privire la acestea în legea lui Moise şi după poruncile pe care le dăduse Debora, mama tatălui meu Ananiel, pentru că tata m-a lăsat orfan şi a murit.
9 Când am devenit bărbat, mi-am luat soţie din descendenţa neamului nostru şi mi s-a născut din ea un fiu, căruia i-am dat numele Tobia.

10 Când am fost deportat în Asiria şi am ajuns în captivitate la Ninive, toţi fraţii mei şi cei din familia mea mâncau din pâinea neamurilor.
11 Eu, însă, îmi apăram sufletul ca să nu mănânc din pâinea neamurilor.
12 Şi pentru că mi-am amintit de Dumnezeul meu din toată inima mea,
13 Cel Preaînalt mi-a dat har şi trecere înaintea lui Salmanasar; eu cumpăram pentru el tot ce avea nevoie.
14 Mergeam în Media şi cumpăram de acolo pentru el, până când el a murit. I-am încredinţat lui Gabael, fratele lui Gabri din ţinutul Mediei, zece talanţi de argint în saci.

15 Când a murit Salmanasar şi a devenit rege Senaherib, fiul său, în locul lui, drumurile Mediei erau nesigure şi nu mai puteam să merg în Media.
16 În zilele lui Salmanasar am făcut multe fapte de milostenie pentru fraţii mei care erau din neamul meu.
17 Le dădeam; pâine celor înfometaţi şi haine celor goi, iar dacă vedeam pe cineva din neamul meu mort şi aruncat peste zidurile din Ninive, îl îngropam.
18 Dacă Senaherib ucidea pe cineva atunci când se întorcea vreun fugar din Iudeea în zilele judecăţii pe care o făcea regele cerului pentru blasfemiile pe care le rostise, îl îngropam. Căci pe mulţi dintre fiii lui Israel i-a ucis în mânia lui, iar eu furam trupurile lor şi le îngropam. Senaherib le căuta, dar nu le găsea.
19 Dar cineva dintre cei din Ninive s-a dus şi i-a făcut cunoscut regelui despre mine că eu îi îngrop. Atunci m-am ascuns. Când am înţeles că regele a aflat de mine şi că sunt căutat spre a fi dat morţii, mi s-a făcut frică şi am fugit.
20 Mi-au fost confiscate toate cele pe care le aveam şi nu mi-a rămas nimic – au fost luate pentru [vistieria] regelui – în afară de Ana, soţia mea, şi de Tobia, fiul meu.

21 Nu au trecut patruzeci de zile până când l-au ucis cei doi fii ai săi, [după care] au fugit în munţii Ararat. Apoi a devenit rege Asarhadon, fiul său, în locul lui, iar acesta l-a pus pe Ahicar fiul lui Anael, fiul fratelui meu, peste toată contabilitatea regatului, şi el avea putere asupra întregii administraţii.
22 Atunci, Ahicar a intervenit pentru mine şi m-am întors la Ninive. Căci Ahicar era primul dintre paharnici şi [responsabil] cu inelul, cu administraţia şi cu contabilitatea în timpul lui Senaherib, regele asirienilor, iar Asarhadon l-a stabilit al doilea după el. Era nepotul meu, din rudenia mea.