1 În timpul regelui Asarhadon, m-am întors acasă şi mi-au fost redaţi Ana, soţia mea, şi Tobia, fiul meu. În Sărbătoarea noastră a Rusaliilor, adică Sfânta [Sărbătoare] a celor Şapte Săptămâni, mi s-a făcut un prânz bun şi m-am aşezat să mănânc.
2 Mi s-a pregătit masa; mi s-au pregătit multe feluri de mâncare. I-am spus lui Tobia, fiul meu: „Copile, mergi, şi dacă vei găsi vreun sărac dintre fraţii noştri luaţi captivi la Ninive care îşi aminteşte din toată inima [de Domnul], adu-l să mănânce împreună cu mine! Iată, eu te voi aştepta, copile, până te vei întoarce!”.
3 Tobia s-a dus să caute pe cineva sărac dintre fraţii noştri. Întorcându-se, mi-a zis: „Tată!”, iar eu i-am răspuns: „Iată-mă, copile!”. Răspunzând, el a zis: „Tată, iată, unul din neamul nostru a fost omorât; zace în piaţă după ce tocmai l-au strangulat”.
4 Am sărit, uitând de prânz, înainte de a fi gustat ceva din el. L-am ridicat din piaţă şi l-am pus într-una dintre camere până la apusul soarelui, urmând să-l îngrop.
5 Întorcându-mă, m-am spălat şi am consumat hrana cu tristeţe,
6 amintindu-mi de cuvintele profetului Amos, care a vorbit împotriva [cetăţii Betel], spunând:
„Sărbătorile voastre se vor schimba în durere
şi cântecele voastre în bocet şi plânset”.

7 Când a apus soarele, m-am dus şi, săpând o groapă, l-am îngropat.
8 Vecinii mei mă luau în râs, spunând: „Tot nu se teme. A fost căutat ca să fie ucis pentru o astfel de faptă, dar a fugit. Iată, îngroapă din nou morţii!”.

9 În acea noapte, m-am spălat, am venit şi am adormit lângă zidul curţii, iar faţa mea nu era acoperită din cauza căldurii.
10 Nu ştiam că sus pe zid sunt păsărele. A căzut găinaţ cald peste ochii mei şi mi-a apărut o albeaţă. M-am dus la medici ca să fiu vindecat, dar cu cât mă ungeau mai mult cu medicamente, cu atât orbeau ochii mei mai mult din cauza albeţii, până când am orbit de tot. Am fost orb timp de patru ani şi toţi fraţii mei sufereau cu mine. Ahicar s-a îngrijit de mine timp de doi ani, până când a plecat la Elimais.

11 În acel timp, Ana, soţia mea, şi-a luat de lucru treburi de femeie.
12 Ea trimitea stăpânilor, iar ei îi dădeau plata. În luna a şaptea, adică Dystros, a scos pânza şi a trimis-o stăpânilor, care i-au dat toată plata; [mai mult] i-au dat şi un ied pentru masă.
13 Când a intrat la mine, iedul a început să zbiere. Eu am chemat-o şi i-am spus: „De unde este iedul? Nu cumva a fost furat? Dă-l înapoi stăpânilor pentru că nu avem voie să mâncăm nimic furat!”.
14 Ea mi-a zis: „Mi-a fost dat pe lângă plată”. Dar eu nu am crezut-o şi i-am spus să-l dea înapoi stăpânilor, roşind înaintea ei. Atunci ea a răspuns şi mi-a zis: „Unde sunt faptele tale de milostenie şi faptele tale de dreptate? Iată, se ştie ce ţi-au adus!”.