1 Este mai bine fără copii, cu virtute,
pentru că amintirea ei este nemuritoare
şi este cunoscută şi de Dumnezeu, şi de oameni.
2 Fiind prezentă [virtutea], este imitată,
trecând, este dorită;
în veac va triumfa purtând coroană,
pentru că a învins lupta întrecerilor neîntinate.
3 Mulţimea prolifică a celor nelegiuiţi nu va fi de folos;
din vlăstarii nelegitimi nu vor avea rădăcină în adâncime
şi nu vor pune o bază sigură.
4 Chiar dacă, pentru un timp, ar înmuguri din nou în ramuri,
stând nesigur, ar fi agitată de vânt şi dezrădăcinată de forţa vânturilor.
5 Lăstarii vor fi tăiaţi încă fragezi,
rodul lor este fără folos, necopt pentru hrană şi bun la nimic.
6 Copiii născuţi din somnuri nelegiuite
sunt martori ai nelegiuirii împotriva părinţilor
când ei sunt cercetaţi.

7 Dar cel drept, chiar dacă moare prematur,
va ajunge la odihnă.
8 Căci bătrâneţea cinstită nu este lungimea timpului
şi nici nu se măsoară prin numărul anilor.
9 La oameni, cărunteţea este înţelepciunea
şi maturitatea bătrâneţii, viaţa fără pată.
10 Fiind plăcut lui Dumnezeu, a fost iubit
şi, pentru că trăia între păcătoşi, a fost mutat.
11 A fost răpit pentru ca răutatea să nu-i schimbe cugetul
şi înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul.
12 Fascinaţia viciului întunecă cele bune
13 Devenind desăvârşit în puţin [timp],
a împlinit timpuri îndelungate.
14 Sufletul lui era plăcut Domnului,
de aceea el s-a grăbit [să-l ia] din mijlocul nelegiuirii.
Popoarele au văzut şi nu au înţeles
şi nici nu şi-au pus în minte un astfel [de lucru],
15 căci harul şi îndurarea sunt pentru cei aleşi ai săi
şi vegherea este pentru cei sfinţi ai săi.
16 Dar cel drept, murind, îi condamnă pe cei nelegiuiţi care trăiesc,
iar tinereţea ajunsă repede la desăvârşire [condamnă]
bătrâneţea îndelungată a celui nelegiuit.
17 Vor vedea sfârşitul celui înţelept
şi nu vor înţelege ce a vrut Domnul cu privire la el
şi pentru ce l-a pus în siguranţă.
18 Vor vedea şi vor dispreţui,
dar de ei va râde Domnul.
19 După aceea, vor fi ca un cadavru necinstit
şi spre ruşine, printre morţi, în veac.
Îi va doborî amuţiţi cu faţa la pământ,
îi va scutura din temelii şi până la sfârşit se vor usca.
Vor fi în durere şi amintirea lor va pieri.
20 Vor veni înspăimântaţi la numărătoarea păcatelor lor
şi nelegiuirile lor îi vor acuza în faţă.