1 Atunci, cel drept va sta cu multă îndrăzneală
în faţa celor care l-au făcut să sufere
şi a celor care au dispreţuit chinurile lui.
2 Văzând, se vor tulbura cu o teamă teribilă
şi vor sta miraţi în faţa paradoxului mântuirii.
3 Vor spune între ei, căindu-se
şi din cauza strâmtorării, vor murmura şi vor spune:
4 „Acesta este cel pe care l-am avut
[obiect] de batjocură şi exemplu de ocară.
Noi, nepricepuţii, am considerat viaţa lui o nebunie
şi sfârşitul lui, dezonorant.
5 Cum de este numărat printre fiii lui Dumnezeu
şi moştenirea lui este cu cei sfinţi?
6 Ne-am abătut deci de la calea adevărului
lumina dreptăţii nu ne-a strălucit
şi soarele nu a răsărit pentru noi.
7 Ne-am îndestulat pe căile nelegiuirii şi ale pierzării,
am străbătut pustiuri inaccesibile,
dar nu am recunoscut calea Domnului.
8 Ce ne-a folosit nouă aroganţa
şi ce ne-a adus bogăţia cu trufie?
9 Au trecut toate acelea ca o umbră
şi ca o veste fugace.
10 Ca o corabie care străbate apele învolburate,
pentru a cărei trecere nu se găseşte urmă
şi nici dâra carenei ei în valuri.
11 Sau ca o pasăre care zboară în aer
şi nimeni nu găseşte dovada călătoriei,
dar care, lovind aerul uşor cu bătaia penelor
şi despicând cu forţa impetuoasă a mişcărilor aripilor, călătoreşte,
iar, după aceea, nu se mai găseşte niciun semn al trecerii prin el.
12 Sau ca o săgeată aruncată spre ţintă,
iar aerul tăiat se întoarce îndată spre sine,
aşa încât nu se mai recunoaşte trecerea ei.
13 Aşa şi noi, abia născuţi, ne-am şi dat duhul,
nu am avut de arătat niciun semn de virtute
şi ne-am consumat cu totul în răutatea noastră.
14 Speranţa celui nelegiuit este ca pleava dusă de vânt,
ca spuma uşşoară purtată de furtună,
ca fumul împrăştiat de vânt
şi ca amintirea unui oaspete de o zi care trece.

15 Cei drepţi vor trăi în veci,
răsplata lor este în Domnul
şi Cel Preaînalt se îngrijeşte de ei.
16 De aceea, vor primi un însemn regal magnific
şi o diademă frumoasă din mâna Domnului,
pentru că dreptatea lui îi va acoperi
şi el îi va proteja cu braţul său.
17 Va primi armura geloziei sale
şi va folosi creaţia ca armă pentru apărarea de duşmani.
18 Va îmbrăca platoşa dreptăţii
şi va pune coiful judecăţii sincere.
19 Va primi ca scut invincibil sfinţenia.
20 Va ascuţi ca o spadă mânia de neînduplecat
şi universul va lupta împreună cu el împotriva celor nesimţiţi.
21 Vor pleca bine ţintite săgeţile fulgerelor
şi, ca din arcul întins al norilor, se vor lansa spre ţintă.
22 Plini de furie, vor arunca pietre din praştie,
se va ridica împotriva lor apa mării
şi râurile se vor revărsa fără milă.
23 Va sta împotriva lor duhul puterii
şi ca o furtună îi va risipi;
nelegiuirea va pustii tot pământul
şi răutatea va răsturna tronurile celor puternici.