1 Apoi Pavel a venit la Derbe şi la Listra; şi iată, acolo era un ucenic numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar tatăl era grec.
2 El avea o bună mărturie de la fraţii din Listra şi din Iconia.
3 Pavel a vrut să-l ia cu el. Şi l-a luat şi l-a circumcis din cauza iudeilor care erau în acele locuri, căci toţi ştiau că tatăl lui era grec.
4 Şi în timp ce treceau prin cetăţi, ei prezentau fraţilor hotărârile care fuseseră luate de apostolii şi de prezbiterii din Ierusalim;
5 Aşa că bisericile se întăreau în credinţă şi creşteau la număr în fiecare zi;
6 Când au trecut prin ţinutul Frigiei şi al Galatiei, au fost opriţi de Duhul Sfânt să predice Cuvântul în Asia.
7 Şi când au ajuns la Misia, au încercat să intre în Bitinia, dar Duhul nu le-a dat voie;
8 şi trecând pe lângă Misia, s-au coborât la Troa.
9 Şi noaptea, Pavel a avut o viziune: un om din Macedonia stătea în picioare şi îl ruga, zicând: Vino în Macedonia şi ajută-ne!
10 Şi după ce Pavel a avut viziunea, am căutat să ne ducem imediat în Macedonia, înţelegând că Domnul ne chemase să le predicăm Evanghelia.
11 Aşa că, pornind cu corabia din Troa, am mers drept la Samotracia, iar în ziua următoare la Neapolis,
12 şi de acolo la Filipi, care este principala cetate din ţinutul acela al Macedoniei, o colonie romană. Şi în cetatea aceasta am stat câteva zile;
13 Şi în ziua Sabatului am ieşit în afara cetăţii lângă un râu, unde se ţinea de obicei rugăciune. Şi am stat jos şi am vorbit femeilor care erau adunate laolaltă.
14 Şi o femeie numită Lidia, o vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, care se închina lui Dumnezeu, asculta. Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele spuse de Pavel.
15 Şi după ce a fost botezată ea şi casa ei, ne-a rugat, zicând: Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea. Şi ne-a silit să intrăm.
16 Şi pe când ne duceam la rugăciune, ne-a ieşit înainte o sclavă, care avea un duh de ghicire şi care, prin ghicire, aducea mult câştig stăpânilor ei.
17 Ea s-a luat după Pavel şi după noi şi striga, zicând: Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Preaînalt, care ne vestesc calea mântuirii.
18 Şi ea a făcut aşa timp de mai multe zile. Pavel însă, care era necăjit, s-a întors şi a zis duhului: în Numele lui Isus Cristos îţi poruncesc să ieşi din ea! Şi a ieşit chiar în ceasul acela.
19 Când au văzut stăpânii ei că s-a dus speranţa câştigului lor, au apucat pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea autorităţilor;
20 Şi i-au dat pe mâna conducătorilor şi au zis: Oamenii aceştia, care sunt iudei, ne tulbură cetatea;
21 şi vestesc nişte obiceiuri pe care noi, fiind romani, nu trebuie nici să le primim, nici să le facem.
22 Şi mulţimea s-a ridicat împreună împotriva lor şi conducătorii le-au smuls hainele şi au poruncit să-i bată cu nuiele.
23 Şi, după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să-i păzească bine.
24 Acesta, primind o astfel de poruncă, i-a aruncat în închisoarea dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci.
25 Şi pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar prizonierii îi ascultau.
26 Şi dintr-o dată s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile închisorii; şi îndată au fost deschise toate uşile şi au fost dezlegate legăturile fiecăruia.
27 Şi temnicerul, trezindu-se din somn şi văzând uşile închisorii deschise, presupunând că prizonierii au fugit, a scos sabia şi era gata să se omoare.
28 Dar Pavel a strigat cu glas tare, zicând: Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi suntem aici!
29 Atunci el a cerut o lumină, a sărit înăuntru şi a căzut tremurând la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila.
30 Şi i-a scos afară şi le-a zis: Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?
31 Şi ei au zis: Crede în Domnul Isus Cristos, şi vei fi mântuit, tu şi casa ta.
32 Şi i-au vestit Cuvântul Domnului atât lui cât şi tuturor celor din casa lui.
33 Şi temnicerul i-a luat cu el chiar în ceasul acela din noapte şi le-a spălat rănile. Şi îndată el şi toţi ai lui au fost botezaţi.
34 Şi când i-a adus în casa lui, le-a pus masa; şi s-a bucurat, după ce a crezut în Dumnezeu cu toată casa lui;
35 Şi când s-a făcut ziuă, conducătorii au trimis pe ofiţeri, zicând: Dă drumul oamenilor acelora.
36 Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: Conducătorii au trimis să vi se dea drumul; acum deci, ieşiţi şi mergeţi în pace.
37 Dar Pavel le-a zis: După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat în închisoare şi acum ne scot afară pe ascuns? Să vină ei înşişi să ne scoată!
38 Şi ofiţerii au spus aceste cuvinte conducătorilor. Şi aceştia s-au temut, când au auzit că ei erau romani.
39 Apoi au venit să-i liniştească, i-au scos afară şi i-au rugat să părăsească cetatea;
40 Ei au ieşit din închisoare şi au intrat în casa Lidiei; şi după ce au văzut pe fraţi şi i-au încurajat, au plecat;