1 După ce au trecut prin Amfipoli şi Apolonia, Pavel şi Sila au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor.
2 Şi Pavel, după obiceiul său, a intrat la ei şi în trei zile de Sabat la rând a vorbit cu ei din Scripturi,
3 explicând şi dovedind că Cristos trebuia să sufere şi să învie dintre cei morţi, şi zicând: Acest Isus, pe care vi-L vestesc eu, este Cristos.
4 Şi unii dintre ei au crezut şi s-au alăturat lui Pavel şi lui Sila o mare mulţime de greci evlavioşi şi multe femei de frunte.
5 Dar iudeii care nu crezuseră, din invidie, au luat din mulţime nişte oameni fără căpătâi, au făcut o învălmăşeală şi au tulburat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară înaintea poporului.
6 Dar fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason şi pe câţiva fraţi înaintea conducătorilor cetăţii, strigând: Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici
7 şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor lui Cezar, spunând că este un alt Rege – Isus.
8 Când au auzit aceste lucruri, mulţimea şi conducătorii cetăţii s-au tulburat.
9 Şi după ce au primit o garanţie de la Iason şi de la ceilalţi, i-au lăsat să plece.
10 Şi fraţii au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor.
11 Iudeii aceştia aveau o inimă mai bună decât cei din Tesalonic. Ei au primit Cuvântul cu toată bunăvoinţa, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să afle dacă aceste lucruri erau aşa.
12 De aceea mulţi dintre ei au crezut, şi, de asemenea, nu puţini dintre greci, atât femei cu vază cât şi bărbaţi.
13 Dar când iudeii din Tesalonic au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi în Bereea, au venit şi acolo agitând şi tulburând mulţimile.
14 Atunci fraţii l-au trimis imediat pe Pavel ca să meargă spre mare, dar Sila şi Timotei au rămas acolo;
15 Cei ce-l însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors cu însărcinarea să ducă lui Sila şi lui Timotei poruncă să vină cât mai curând la el.
16 Dar în timp ce Pavel îi aştepta în Atena, se întărâta duhul în el când vedea că cetatea era plină de idoli;
17 în sinagogă stătea de vorbă cu iudeii şi cu prozeliţii, şi în piaţă stătea în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea.
18 Unii dintre filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: Ce vrea să spună palavragiul acesta? Alţii ziceau: Se pare că este un vestitor al dumnezeilor străini, pentru că el predica pe Isus şi învierea.
19 Şi l-au luat şi l-au dus la Areopag, zicând: Putem să ştim şi noi ce învăţătură nouă este aceasta pe care o vesteşti tu?
20 Căci tu ne aduci ceva ciudat la urechile noastre. Am vrea deci să ştim ce înseamnă lucrurile acestea.
21 Pentru că toţi atenienii şi străinii care erau acolo, nu-şi petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
22 Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi;
23 căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi examinam cu atenţie lucrurile la care vă închinaţi voi, am găsit chiar şi un altar, cu această inscripţie: Unui Dumnezeu necunoscut. Eu vi-L vestesc pe Acela căruia voi vă închinaţi fără să-L cunoaşteţi.
24 Dumnezeu care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini,
25 nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea nevoie de ceva, El, care dă tuturor viaţă şi suflare şi toate lucrurile;
26 Şi El a făcut fiecare naţiune de oameni dintr-un singur sânge, ca să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat vremuri hotărâte şi a pus graniţe locuinţei lor,
27 ca ei să caute pe Dumnezeu şi, bâjbâind, să-L găsească, măcar că nu este departe de fiecare din noi.
28 Căci în El trăim, şi ne mişcăm şi suntem, după cum au zis şi unii dintre poeţii voştri. Căci şi noi suntem vlăstarele Lui.
29 Deci, fiindcă suntem vlăstare ale lui Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau a pietrei cioplite prin îndemânarea şi iscusinţa omului.
30 De aceea, Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, ci porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;
31 pentru că a hotărât o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit şi despre care a dat tuturor o dovadă prin faptul că L-a înviat din morţi;
32 Şi când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: Despre lucrurile acestea te vom asculta altă dată.
33 Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.
34 Totuşi unii au trecut de partea lui şi au crezut; între ei era şi Dionisie areopagitul, o femeie numită Damaris şi alţii împreună cu ei.