1 Bărbaţi, fraţi şi părinţi, ascultaţi acum apărarea mea înaintea voastră!
2 Şi când au auzit ei că le vorbea în limba evreiască, au făcut şi mai mare linişte; şi el a zis:
3 Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu stricteţe Legea părinţilor noştri, şi am fost plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi toţi astăzi.
4 Am prigonit până la moarte această Cale, legând şi punând în închisoare bărbaţi şi femei.
5 Marele preot şi toată adunarea bătrânilor îmi sunt martori. De la ei am primit şi scrisori către fraţi şi m-am dus la Damasc să aduc la Ierusalim în lanţuri pe cei care se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi;
6 Când eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată a strălucit din cer o lumină mare împrejurul meu;
7 Am căzut la pământ şi am auzit o voce, zicându-mi: Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?
8 Şi eu am răspuns: Cine eşti, Doamne? Şi El mi-a zis: Eu sunt Isus din Nazaret, pe care tu îl prigoneşti.
9 Cei ce erau cu mine au văzut într-adevăr lumina şi s-au înfricoşat, dar n-au auzit glasul Celui care mi-a vorbit.
10 Şi am zis: Ce să fac, Doamne? Şi Domnul mi-a zis: Scoală-te, du-te la Damasc şi acolo ţi se va spune despre toate lucrurile care sunt hotărâte să le faci.
11 Şi fiindcă nu puteam să văd din cauza gloriei acelei lumini, cei care erau cu mine m-au luat de mână şi am venit la Damasc.
12 Şi unul numit Anania, un om evlavios, în ce priveşte Legea, apreciat de toţi iudeii care locuiau acolo,
13 a venit la mine şi, stând alături de mine, mi-a zis: Frate Saul, primeşte-ţi vederea. Şi chiar în clipa aceea mi-am primit vederea şi m-am uitat la el.
14 Şi el a zis: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales ca să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Drept şi să auzi glasul gurii Lui;
15 Căci tu îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor pentru ceea ce ai văzut şi auzit.
16 Şi acum, de ce zăboveşti? Scoală-te şi fii botezat şi spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului;
17 Şi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim şi mă rugam în templu, am căzut în extaz
18 şi L-am văzut pe El, zicându-mi: Grăbeşte-te şi ieşi repede din Ierusalim, căci nu vor primi mărturia ta despre Mine.
19 Şi eu am zis: Doamne, ei ştiu că eu trimiteam la închisoare şi băteam în fiecare sinagogă pe cei ce credeau în Tine.
20 Şi când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, învoindu-mă la omorârea lui şi păzind hainele celor care-l omorau;
21 Şi El mi-a zis: Du-te, căci te voi trimite departe, la Neamuri.
22 Şi ei l-au ascultat până la cuvântul acesta, dar atunci şi-au ridicat glasul şi au zis: Ia de pe pământ pe un astfel de om, căci nu se cuvine să trăiască!
23 Şi când strigau ei, îşi rupeau hainele şi aruncau cu ţărână în aer,
24 căpitanul a poruncit să fie dus în fortăreaţă şi să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle de ce strigau aşa împotriva lui.
25 Şi pe când îl legau pentru a fi biciuit, Pavel a zis centurionului care era acolo: Vă este permis să bateţi pe un roman care nu este condamnat?
26 Când a auzit centurionul, s-a dus şi a spus căpitanului, zicând: Ce ai de gând să faci, căci omul acesta este roman?
27 Căpitanul a venit şi i-a zis lui Pavel. Spune-mi, eşti roman? Şi el a zis: Da.
28 Şi căpitanul a răspuns: Eu am obţinut cu o mare sumă de bani cetăţenia aceasta. Şi Pavel a zis: Dar eu sunt chiar născut cetăţean roman.
29 Atunci, cei ce voiau să-l cerceteze bătându-l, s-au îndepărtat imediat de el; căpitanul, de asemenea, s-a temut când a aflat că Pavel era roman şi pentru că îl legase.
30 Dar a doua zi, fiindcă voia să ştie sigur de ce era acuzat de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune preoţii cei mai de seamă şi tot sinedriul; apoi l-a adus pe Pavel şi l-a pus înaintea lor.