1 Şi, după ce ne-am despărţit de ei, am plecat pe apă şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos şi de acolo la Patara.
2 Şi, găsind o corabie care pleca în Fenicia, ne-am urcat în ea şi am plecat.
3 Când am zărit insula Cipru, am trecut pe lângă ea pe partea stângă, am plecat spre Siria şi ne-am dat jos în Tir; căci acolo urma să se descarce corabia.
4 După ce i-am găsit pe ucenici, am rămas acolo şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, îi spuneau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim;
5 Dar când s-au împlinit acele zile, ne-am despărţit şi ne-am văzut de drumul nostru; şi ne-au condus toţi, cu soţiile şi copiii, până afară din cetate. Şi noi am îngenuncheat pe mal şi ne-am rugat;
6 După ce ne-am luat rămas bun unii de la alţii, noi ne-am urcat în corabie, iar ei s-au întors acasă.
7 Şi după ce ne-am sfârşit călătoria, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am salutat pe fraţi şi am rămas la ei o zi.
8 A doua zi, Pavel şi cei care eram cu el, am plecat şi am ajuns la Cezareea, am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul dintre cei şapte, şi am rămas la el;
9 El avea patru fete fecioare care profeţeau.
10 Şi fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un profet, numit Agab, s-a coborât din Iudeea.
11 Şi când a venit la noi, a luat brâul lui Pavel, şi-a legat mâinile şi picioarele şi a zis: Iată ce zice Duhul Sfânt: Aşa vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta şi îl vor da în mâinile Neamurilor.
12 Când am auzit lucrurile acestea, atât noi, cât şi cei de acolo, l-am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim.
13 Atunci Pavel a răspuns: Ce faceţi de plângeţi aşa şi-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci chiar şi să mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus;
14 Pentru că nu-l puteam convinge, n-am mai insistat şi am zis: Facă-se voia Domnului.
15 Şi după zilele acelea ne-am pregătit de plecare şi ne-am suit la Ierusalim.
16 Câţiva ucenici din Cezareea au venit şi ei cu noi, şi au adus cu ei pe unul numit Mnason, din Cipru, un ucenic mai vechi, la care urma să găzduim.
17 Şi când am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie;
18 A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo.
19 Şi după ce i-a salutat, le-a istorisit amănunţit despre lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu, prin slujba lui, în mijlocul Neamurilor;
20 Când au auzit, au glorificat pe Domnul. Şi ei i-au zis: Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de râvnă pentru Lege.
21 Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi iudeii care trăiesc printre Neamuri să se lepede de Moise, spunându-le să nu-şi circumcidă copiii, nici să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.
22 Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea se va aduna, căci vor auzi că ai venit.
23 De aceea, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi care au făcut un jurământ.
24 Ia-i cu tine, curăţeşte-te împreună cu ei şi plăteşte-le cheltuielile, ca să-şi poată rade capul. Şi astfel toţi să ştie că acele lucruri pe care le-au auzit despre tine nu sunt adevărate, şi că şi tu umbli întocmai după rânduială şi păzeşti Legea.
25 Dar cu privire la Neamurile care au crezut, noi am hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de ce este sugrumat şi de desfrânare.
26 Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţat şi a intrat cu ei a doua zi în templu, ca să vestească sfârşitul zilelor curăţirii, când se va aduce jertfă pentru fiecare dintre ei.
27 Dar către sfârşitul celor şapte zile, iudeii din Asia, văzând pe Pavel în templu, au întărâtat toată mulţimea, au pus mâinile pe el
28 şi au început să strige: Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Acesta este omul care învaţă pretutindeni pe toţi împotriva poporului, şi a Legii, şi a lăcaşului acestuia; ba încă a mai adus şi pe nişte greci în templu şi a pângărit locul acesta sfânt;
29 (Căci văzuseră mai înainte pe Trofim efeseanul împreună cu el în cetate, şi credeau că Pavel l-a adus în templu.)
30 Şi toată cetatea s-a pus în mişcare; şi poporul s-a strâns din toate părţile, au pus mâna pe Pavel şi l-au scos afară din templu, şi imediat uşile au fost închise.
31 Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul cohortei că tot Ierusalimul s-a tulburat.
32 Acesta a luat îndată cu el, ostaşi şi centurioni şi a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au încetat să-l mai bată pe Pavel;
33 Atunci căpitanul s-a apropiat, a pus mâna pe el şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Şi a întrebat cine este şi ce a făcut.
34 Dar din mulţime unii strigau într-un fel, alţii într-alt fel. Şi pentru că nu putea înţelege adevărul din cauza zgomotului, a poruncit să fie dus în fortăreaţă.
35 Şi când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie purtat de ostaşi, din cauza violenţei mulţimii;
36 căci mulţimea poporului venea în urmă, strigând: La moarte cu el!
37 Şi pe când voiau să-l bage în fortăreaţă, Pavel a zis căpitanului: Îmi este permis să-ţi vorbesc? Şi căpitanul a zis: Vorbeşti greceşte?
38 Nu eşti tu egipteanul care cu câtva timp în urmă s-a răsculat şi a dus în pustie pe cei patru mii de ucigaşi?
39 Dar Pavel a zis: Eu sunt iudeu, din Tarsul Ciliciei, un cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate; şi, te rog, dă-mi voie să vorbesc poporului.
40 Şi după ce i-a dat voie, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a făcut semn poporului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască, zicând: