1 După ce a încetat tulburarea, Pavel a chemat ucenicii la el, şi-a luat rămas bun de la ei şi a plecat în Macedonia.
2 După ce a trecut prin ţinutul acela şi i-a încurajat cu multe cuvinte, a venit în Grecia
3 şi a rămas acolo trei luni. Şi pentru că iudeii au încercat să-i întindă curse, pe când era gata să plece cu corabia în Siria, s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.
4 Şi până în Asia a fost însoţit de Sopater din Bereea, Aristarh şi Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei şi Tihic şi Trofim, din Asia;
5 Aceştia, plecând înainte, ne-au aşteptat la Troa.
6 Iar noi, după zilele sărbătorii Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi şi, în cinci zile, am venit la ei în Troa, unde am rămas şapte zile;
7 În ziua dintâi a săptămânii eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, gata să plece a doua zi, le vorbea şi şi-a prelungit vorbirea până la miezul nopţii;
8 În camera de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.
9 Şi un tânăr, numit Eutih, stătea pe fereastră şi s-a cufundat într-un somn adânc. Şi în timp ce Pavel le vorbea, biruit de somn, a căzut de la etajul al treilea, şi a fost ridicat mort.
10 Dar Pavel s-a coborât, s-a repezit la el, l-a luat în braţe şi a zis: Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.
11 Şi după ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a mâncat şi a mai vorbit cu ei multă vreme, până în zori. Apoi a plecat.
12 Şi pe tânăr l-au adus viu şi au fost foarte mângâiaţi de lucrul acesta.
13 Dar noi ne-am dus înainte la corabie şi am plecat cu corabia la Asos. Acolo trebuia să-l luăm pe Pavel, după cum ne înţeleseserăm; pentru că el trebuia să facă drumul pe jos.
14 Şi când s-a întâlnit cu noi la Asos, l-am luat în corabie şi ne-am dus la Mitilene.
15 De acolo am mers cu corabia şi a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare am ajuns la Samos, ne-am oprit la Troghilion şi a doua zi am venit la Milet.
16 Căci Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai piardă vremea în Asia; căci se grăbea ca, dacă va fi posibil, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii;
17 Şi din Milet Pavel a trimis la Efes şi a chemat la el pe prezbiterii bisericii.
18 Şi când au venit la el, le-a zis: Voi ştiţi cum am trăit între voi tot timpul, din prima zi când am venit în Asia.
19 Am slujit Domnului cu toată umilinţa, cu multe lacrimi şi prin încercări care au venit peste mine prin uneltirile iudeilor.
20 Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos, ci v-am predicat şi v-am învăţat în public şi din casă în casă,
21 mărturisind atât iudeilor cât şi grecilor pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Cristos;
22 Şi acum, iată, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, neştiind ce mi se va întâmpla acolo,
23 decât că Duhul Sfânt mă înştiinţează în fiecare cetate, zicând că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri;
24 Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau doar să-mi sfârşesc alergarea cu bucurie şi lucrarea pe care am primit-o de la Domnul Isus, să mărturisesc Evanghelia harului lui Dumnezeu;
25 Şi acum, iată, ştiu că voi toţi, în mijlocul cărora am umblat predicând împărăţia lui Dumnezeu, nu-mi veţi mai vedea faţa;
26 De aceea, vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor oamenilor,
27 pentru că nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu;
28 Luaţi seama la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt supraveghetori, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Lui;
29 Căci ştiu că, după plecarea mea, se vor strecura între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
30 Şi din mijlocul vostru se vor scula oameni vorbind lucruri perverse, ca să tragă pe ucenici de partea lor.
31 De aceea, vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi;
32 Şi acum, fraţilor, vă încredinţez lui Dumnezeu şi Cuvântului harului Său, care vă poate întări şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei Sfinţiţi;
33 N-am poftit nici argintul, nici aurul, nici hainele cuiva.
34 Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru nevoile mele şi ale celor ce erau cu mine.
35 În toate privinţele, v-am arătat că, lucrând în felul acesta, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, pe care El le-a spus: Mai binecuvântat este să dai decât să primeşti;
36 Şi după ce a vorbit astfel, a îngenuncheat şi s-a rugat împreună cu ei toţi.
37 Şi au izbucnit cu toţii în lacrimi, au căzut pe gâtul lui Pavel şi l-au sărutat.
38 Întristaţi mai ales pentru vorbele pe care le spusese, că nu îi vor mai vedea faţa. Şi l-au însoţit până la corabie.