1 După cinci zile, marele preot Anania a coborât cu unii din bătrâni şi cu un orator numit Terţul; aceştia au adus guvernatorului acuzaţii împotriva lui Pavel;
2 Şi când a fost chemat Pavel, Terţul a început să-l acuze, zicând: Prea-alesule Felix, văzând că prin tine ne bucurăm de mare pace şi prin purtarea ta de grijă s-au făcut multe schimbări bune în acest popor,
3 recunoaştem acest lucru cu mulţumire pe orice cale şi în tot locul.
4 Totuşi, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, câteva cuvinte din partea noastră.
5 Am găsit pe omul acesta că este o adevărată ciumă; face dezbinare printre toţi iudeii, de pe tot pământul, este mai-marele partidei nazarinenilor
6 şi a încercat să profaneze şi templul. Am pus mâna pe el şi am vrut să-l judecăm după Legea noastră;
7 dar a venit căpitanul Lisias, l-a luat din mâinile noastre cu mare forţă
8 şi a poruncit acuzatorilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de care-l acuzăm noi;
9 Şi iudeii au aprobat şi ei învinuirea aceasta, zicând că aşa stăteau lucrurile.
10 Atunci Pavel, după ce guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, a răspuns: Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul acestui popor, răspund cu mai mare încredere pentru apărarea mea.
11 Aşa cum poţi şi tu afla, nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m-am suit să mă închin la Ierusalim.
12 Şi nu m-au găsit nici în templu, nici în sinagogi, nici în cetate, stând de vorbă cu cineva sau îndemnând mulţimea la răscoală;
13 Nici nu pot dovedi lucrurile de care mă învinuiesc acum.
14 Dar îţi mărturisesc aceasta, că potrivit Căii, pe care ei o numesc sectă, eu slujesc Dumnezeului părinţilor mei, crezând toate lucrurile care sunt scrise în Lege şi în Profeţi;
15 şi am speranţa în Dumnezeu, pe care şi ei o au, că va fi o înviere a morţilor, atât a celor drepţi cât şi a celor nedrepţi.
16 De aceea, eu mă lupt întotdeauna să am o conştiinţă curată faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni;
17 Şi după mulţi ani, am venit să aduc milostenii şi daruri poporului meu;
18 Tocmai atunci nişte iudei din Asia m-au găsit purificat în templu, nu cu mulţime, nici cu zarvă;
19 Ei înşişi ar fi trebuit să se înfăţişeze înaintea ta şi să mă acuze, dacă ar fi avut ceva împotriva mea.
20 Sau să spună aceştia singuri dacă au găsit vreo nelegiuire în mine, când am stat înaintea sinedriului,
21 afară doar de strigătul acesta pe care l-am scos, stând în mijlocul lor: Pentru învierea morţilor sunt eu judecat astăzi de voi;
22 Dar când Felix a auzit aceste lucruri, având cunoştinţe mai exacte despre Cale, i-a amânat şi a zis: Când va veni căpitanul Lisias, voi lua o hotărâre în privinţa cazului vostru.
23 Şi a poruncit centurionului să-l păzească pe Pavel, dar să-l lase mai liber şi să nu oprească pe nimeni dintre ai lui să-i slujească sau să vină la el.
24 Dar după câteva zile, a venit Felix cu soţia sa Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Cristos.
25 Şi pe când vorbea el despre dreptate, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix s-a îngrozit şi a răspuns: Du-te de data aceasta; când voi mai avea un prilej, te voi chema.
26 Totodată el spera că Pavel îi va da bani, ca să-l elibereze. De aceea, trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.
27 Dar după doi ani, în locul lui Felix a venit Porcius Festus; Felix a vrut să facă pe plac iudeilor şi l-a lăsat pe Pavel închis.