1 Deci Festus, venind în ţinutul său, după trei zile s-a suit de la Cezareea la Ierusalim.
2 Preoţii cei mai de seamă şi conducătorii iudeilor i-au adus plângeri împotriva lui Pavel; şi l-au rugat,
3 cerând o favoare împotriva lui, să-l trimită la Ierusalim, ca în acest timp să-i întindă o cursă ca să-l omoare pe drum.
4 Dar Festus a răspuns că Pavel trebuia păzit în Cezareea şi că în curând el însuşi urma să meargă acolo.
5 De aceea, a zis el, cei cu mai mare influenţă între voi să se coboare cu mine şi, dacă este ceva rău în omul acesta, să-l învinuiască;
6 Şi după ce a rămas între ei mai mult de zece zile, s-a dus la Cezareea. Şi a doua zi a stat pe scaunul de judecător şi a poruncit să fie adus Pavel.
7 Şi când a venit el, iudeii care coborâseră de la Ierusalim au stat împrejurul lui şi au adus împotriva lui multe şi grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi;
8 Pavel s-a apărat şi a zis: N-am păcătuit cu nimic nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva templului, nici împotriva lui Cezar;
9 Dar Festus, care voia să facă pe placul iudeilor, a răspuns lui Pavel şi a zis: Vrei să te sui la Ierusalim şi acolo să fii judecat înaintea mea pentru aceste lucruri?
10 Dar Pavel a zis: Eu stau înaintea scaunului de judecată al lui Cezar, acolo ar trebui să fiu, judecat. Pe iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine.
11 Dacă am făcut vreo nedreptate, sau am făcut ceva vrednic de moarte, nu mă feresc de moarte; dar dacă nu este nimic adevărat în lucrurile de care mă acuză oamenii aceştia, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Eu cer să fiu judecat de Cezar;
12 Atunci Festus, după ce s-a sfătuit cu consiliul lui, a răspuns: Ai cerut să fii judecat de Cezar, la Cezar te vei duce.
13 După câteva zile, regele Agripa şi Berenice au sosit la Cezareea ca să-l salute pe Festus.
14 Şi, fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus regelui despre Pavel, zicând: Felix a lăsat în închisoare un om
15 împotriva căruia, când eram în Ierusalim, mi s-au plâns preoţii cei mai de seamă şi bătrânii iudeilor, cerând condamnarea lui;
16 La aceasta le-am răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea la moarte un om până când cel acuzat nu este pus faţă în faţă cu acuzatorii lui, ca să aibă posibilitatea de a se apăra în privinţa acuzării care i se aduce.
17 Au venit deci împreună aici şi, fără întârziere, a doua zi am stat pe scaunul de judecător şi am poruncit să fie adus omul acesta.
18 Când s-au înfăţişat acuzatorii lui, nu l-au acuzat de nici unul dintre lucrurile pe care mi le închipuiam eu,
19 ci aveau împotriva lui numai nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus, care a murit, şi despre care Pavel spunea că este viu.
20 Şi fiindcă nu ştiam ce hotărâre să iau în neînţelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.
21 Dar când Pavel a cerut să fie ţinut ca să fie judecat de rege, am poruncit să fie păzit până când îl voi trimite la Cezar.
22 Şi Agripa a zis lui Festus: Aş vrea să aud şi eu pe omul acela. Mâine, a răspuns Festus, îl vei auzi;
23 A doua zi deci, când Agripa şi Berenice au venit cu mare pompă şi au intrat în auditoriu împreună cu căpitanii şi cu oamenii mai însemnaţi ai cetăţii, la porunca lui Festus a fost adus Pavel.
24 Şi Festus a zis: Rege Agripa, şi voi toţi bărbaţii care sunteţi de faţă cu noi, îl vedeţi pe omul acesta, despre care toată mulţimea iudeilor mi-a cerut în Ierusalim şi aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască.
25 Dar când am înţeles că n-a făcut nimic vrednic de moarte şi fiindcă singur a cerut să fie judecat de rege, am hotărât să-l trimit.
26 Eu n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el; de aceea l-am adus înaintea voastră şi în mod deosebit înaintea ta, rege Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie.
27 Căci mi se pare lipsit de raţiune să trimit pe un deţinut, fără să specific acuzaţiile aduse împotriva lui.