1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care aţi şi primit-o, în care şi staţi,
2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am predicat-o; altfel, degeaba aţi crezut.
3 Căci v-am învăţat înainte de toate ceea ce am primit şi eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
4 că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi;
5 şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece;
6 După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.
7 După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
8 După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.
9 Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli, care nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am persecutat biserica lui Dumnezeu;
10 Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ci am lucrat mai mult decât ei toţi, totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.
11 Deci, fie eu, fie ei, noi aşa predicăm, şi voi aşa aţi crezut.
12 Şi dacă se predică că Cristos a înviat dintre cei morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?
13 Dar dacă nu este o înviere a morţilor, nici Cristos n-a fost înviat;
14 Şi dacă Cristos n-a fost înviat, atunci predicarea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră.
15 Şi noi suntem găsiţi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu, că El a înviat pe Cristos, pe care nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie;
16 Căci dacă morţii nu sunt înviaţi, nici Cristos n-a fost înviat.
17 Şi dacă Cristos n-a fost înviat, credinţa voastră este zadarnică; voi sunteţi încă în păcatele voastre
18 şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Cristos sunt pierduţi.
19 Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus speranţa în Cristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre toţi oamenii.
20 Dar acum, Cristos a înviat dintre cei morţi, pârga celor adormiţi;
21 Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.
22 Căci după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Cristos;
23 dar fiecare la rândul lui. Cristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Cristos.
24 Apoi va veni sfârşitul, când El va da împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, şi orice autoritate şi putere;
25 Căci trebuie ca El să domnească până va pune pe toţi duşmanii sub picioarele Sale.
26 Duşmanul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea.
27 Căci El a pus toate lucrurile sub picioarele Lui. Dar când zice: toate lucrurile I-au fost supuse, se înţelege că Cel ce I-a supus totul este exceptat.
28 Şi când toate lucrurile îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
29 Altfel, ce vor face cei care sunt botezaţi pentru cei morţi? Dacă morţii nu învie nicidecum, de ce mai sunt ei botezaţi pentru cei morţi?
30 Şi de ce suntem noi în primejdie în fiecare ceas?
31 Vă jur solemn, fraţilor, pe lauda mea cu voi în Cristos Isus, Domnul nostru, că zilnic eu sunt în primejdie de moarte;
32 Dacă, în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă morţii nu învie, atunci să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri;
33 Nu vă înşelaţi: Prieteniile rele strică obiceiurile bune.
34 Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi! Căci unii nu au cunoştinţa de Dumnezeu; spre ruşinea voastră o spun.
35 Dar va zice cineva: Cum învie morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?
36 Nebunule! Ce semeni tu, nu învie, dacă nu moare mai întâi.
37 Şi ce semeni, nu semeni trupul care va fi, ci doar un grăunte, fie de grâu, fie de altă sămânţă.
38 Dar Dumnezeu îi dă un trup, după cum îi place; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.
39 Nu orice trup este la fel; ci unul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.
40 Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti şi alta a celor pământeşti.
41 Una este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta strălucirea stelelor; căci o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.
42 Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi învie în neputrezire;
43 este semănat în necinste şi învie în glorie; este semănat în slăbiciune şi învie în putere.
44 Este semănat în trup natural şi învie în trup spiritual. Există un trup natural şi există un trup spiritual.
45 De aceea este scris: Omul dintâi, Adam, a devenit un suflet viu. Al doilea Adam a devenit un duh dătător de viaţă.
46 Dar nu cel spiritual este cel dintâi, ci cel natural, şi după aceea cel spiritual.
47 Omul dintâi este din pământ, făcut din ţărână; al doilea om este Domnul din cer;
48 Cum este omul pământesc, aşa sunt şi cei făcuţi din ţărână; şi cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti;
49 Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.
50 Şi aceasta spun eu, fraţilor: că sângele şi carnea nu pot moşteni împărăţia lui Dumnezeu, nici putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
51 Iată, vă spun un mister: nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi,
52 într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trompetă. Căci trompeta va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi;
53 Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire;
54 Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55 Unde îţi este boldul, moarte? Unde îţi este biruinţa, moarte?
56 Boldul morţii este păcatul şi puterea păcatului este Legea.
57 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos!
58 De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.