1 Nu-mi este de folos să mă laud. Voi veni totuşi la viziunile şi descoperirile Domnului.
2 Cunosc un om în Cristos, care acum paisprezece ani a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu ştiu; dacă a fost afară din trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie);
3 Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu; Dumnezeu ştie)
4 a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este permis unui om să le rostească;
5 Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar întrucât mă priveşte pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele.
6 Căci chiar dacă voi dori să mă laud, nu voi fi nebun, pentru că voi spune adevărul. Dar mă feresc ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau aude de la mine;
7 Şi ca să nu mă umflu de mândrie din cauza strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un mesager al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.
8 Pentru aceasta am rugat pe Domnul de trei ori, ca să-l ia de la mine.
9 Şi El mi-a zis: Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită. Deci mă voi lăuda mult mai bucuros în slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână în mine.
10 De aceea, simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în persecuţii, în strâmtorări pentru Cristos; căci, când sunt slab, atunci sunt tare.
11 Am devenit un nebun, lăudându-mă; voi m-aţi silit. Căci ar fi trebuit să fiu lăudat de voi; căci, măcar că nu sunt nimic, cu nimic n-am fost mai prejos ca aceşti apostoli minunaţi.
12 Semnele unui apostol au fost săvârşite printre voi în toată răbdarea, prin semne, minuni şi lucrări cu putere;
13 Căci în ce privinţă aţi fost voi trataţi mai prejos decât celelalte biserici, afară de faptul că numai eu însumi nu v-am fost o sarcină? Iertaţi-mi nedreptatea aceasta;
14 Iată că sunt gata să vin a treia oară la voi şi tot nu vă voi fi o sarcină; căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înşivă. Căci nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii;
15 Şi eu voi cheltui cu bucurie şi mă voi cheltui în totul pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin?
16 Dar fie şi aşa! Nu v-am fost sarcină deloc. Dar, zic ei, ca un om isteţ, v-am prins prin viclenie.
17 Am tras eu oare vreun câştig de la voi prin vreunul din aceia pe care i-am trimis la voi?
18 Am rugat pe Tit să vină să vă vadă şi împreună cu el am trimis pe un frate. A cerut Tit ceva de la voi? N-am fost noi călăuziţi de acelaşi Duh, şi n-am călcat noi pe aceleaşi urme?
19 Iarăşi, credeţi că vrem să ne apărăm înaintea voastră? Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Cristos şi toate lucrurile acestea le spunem, preaiubiţilor, spre zidirea voastră;
20 Căci mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n-aş vrea, şi eu însumi să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi vrea. Mă tem să nu găsesc ceartă, invidie, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări.
21 Ca nu cumva, când voi veni iarăşi, să mă umilească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi, şi să plâng pe mulţi dintre cei care au păcătuit mai înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia, desfrânarea şi destrăbălarea pe care le-au făcut.