1 Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel, dincoace de Iordan, în deşert, într-o câmpie, faţă în faţă cu Suf, între Param, Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab.
2 De la Horeb până la Cades-Barnea, pe drumul care duce la Muntele Seir, este o călătorie de unsprezece zile.
3 În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel şi le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună,
4 după ce a bătut pe Sihon, regele amoriţilor, care locuia la Hesbon, şi pe Og, regele Basanului, care locuia la Aştarot şi la Edrei.
5 Dincoace de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să expună legea aceasta, zicând:
6 Domnul, Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb, zicând: Aţi locuit destulă vreme în muntele acesta.
7 Întoarceţi-vă şi plecaţi; duceţi-vă la muntele amoriţilor şi în toate locurile dimprejur: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de sud şi pe ţărmul mării, în ţara canaaniţilor şi în Liban, până la râul cel mare, Râul Eufrat.
8 Iată, v-am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a promis-o cu jurământ părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că le-o va da lor şi seminţiei lor după ei.
9 Şi în vremea aceea v-am spus: Eu nu vă pot purta singur.
10 Domnul, Dumnezeul vostru v-a înmulţit şi iată, azi sunteţi o mulţime ca stelele cerului.
11 Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri să vă înmulţească de o mie de ori mai mult şi să vă binecuvânteze, după cum v-a promis!
12 Cum aş putea să port eu singur nevoile voastre, şi greutăţile voastre, şi certurile voastre?
13 luaţi din seminţiile voastre nişte bărbaţi înţelepţi, înţelegători şi cunoscuţi, şi îi voi pune conducători peste voi.
14 Şi voi mi-aţi răspuns şi aţi zis: Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.
15 Am luat atunci pe conducătorii seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus căpetenii peste voi, conducători peste o mie, conducători peste o sută, conducători peste cincizeci şi conducători peste zece, ca guvernatori în seminţiile voastre.
16 Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri, zicând: Ascultaţi nevoile din mijlocul fraţilor voştri şi judecaţi cu dreptate între om şi fratele lui, şi pe străinul care este cu el.
17 Să nu căutaţi la faţa omului în judecăţile voastre, ci să ascultaţi atât pe cel mic cât şi pe cel mare; să nu vă temeţi de faţa omului, căci judecata este a lui Dumnezeu. Cazul care este prea greu pentru voi să-l aduceţi la mine, şi-l voi asculta.
18 Şi în vremea aceea v-am poruncit tot ce aveaţi de făcut.
19 Şi când am plecat de la Horeb, am străbătut tot deşertul acela mare şi înfricoşător pe care l-aţi văzut în drum spre muntele amoriţilor, după cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru; şi am ajuns la Cades-Barnea.
20 Şi eu v-am zis: Aţi ajuns la muntele amoriţilor pe care ni-l dă Domnul, Dumnezeul nostru.
21 Iată, Domnul, Dumnezeul tău ţi-a dat această ţară; urcă-te şi ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme şi nu te înspăimânta.
22 Voi v-aţi apropiat toţi de mine şi aţi zis: Să trimitem nişte oameni înaintea noastră, ca să cerceteze ţara şi să ne aducă informaţii cu privire la drumul pe care vom intra în ea şi cu privire la cetăţile în care vom intra.
23 Propunerea aceasta mi-a plăcut, aşa că am luat doisprezece oameni dintre voi, câte unul din fiecare seminţie.
24 Ei au plecat, au trecut muntele şi au ajuns până la Valea Eşcol, şi au cercetat ţara.
25 Şi au luat în mâini din roadele ţării şi ni le-au adus nouă; şi ne-au dat ştiri şi au zis: Ţara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru este bună.
26 Dar voi n-aţi vrut să vă urcaţi în ea, ci v-aţi răzvrătit împotriva Cuvântului Domnului Dumnezeului vostru.
27 Aţi murmurat prin corturile voastre şi aţi zis: Pentru că ne urăşte, Domnul ne-a scos din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriţilor şi să ne nimicească.
28 Unde să ne urcăm? Fraţii noştri ne-au descurajat inima, zicând: Poporul acela este un popor mai mare şi mai înalt la statură decât noi; cetăţile sunt mari şi fortificate până la cer; ba mai mult, am văzut acolo pe fiii lui Anac.
29 Eu v-am zis: Nu vă înspăimântaţi şi să nu vă fie frică de ei.
30 Domnul, Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, va lupta El însuşi pentru voi, aşa cum a făcut-o pentru voi în Egipt, înaintea ochilor voştri.
31 Şi apoi în deşert, unde ai văzut că Domnul, Dumnezeul tău te-a purtat, cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut până la sosirea voastră în locul acesta.
32 Cu toate acestea, n-aţi avut încredere în Domnul, Dumnezeul vostru,
33 care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire; noaptea într-un stâlp de foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeţi, şi ziua într-un nor.
34 Domnul a auzit sunetul cuvintelor voastre. S-a mâniat şi a jurat, zicând:
35 Nici unul dintre oamenii din această generaţie rea nu va vedea ţara aceea bună, pe care am promis-o cu jurământ părinţilor voştri,
36 afară de Caleb, fiul lui Iefune; el o va vedea şi ţara în care a mers o voi da lui şi fiilor lui, pentru că el a urmat întru totul pe Domnul.
37 Domnul S-a mâniat şi pe mine, din cauza voastră, şi a zis: Nici tu nu vei intra în ea.
38 Iosua, fiul lui Nun, care stă înaintea ta, el va intra în ea. încurajează-l, căci el va face ca Israel s-o moştenească.
39 Şi micuţii voştri, despre care aţi zis că vor deveni o pradă, şi fiii voştri, care nu cunosc azi nici binele, nici răul, vor intra în ea şi le-o voi da-o lor şi ei o vor Stăpâni.
40 Dar voi întoarceţi-vă înapoi şi plecaţi în deşert, spre Marea Roşie.
41 Apoi voi aţi răspuns şi mi-aţi zis: Am păcătuit împotriva Domnului, ne vom urca şi ne vom lupta, cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru. Şi v-aţi încins fiecare armele şi eraţi gata să vă urcaţi pe munte.
42 Şi Domnul mi-a zis: Spune-le: Nu vă urcaţi şi nu vă luptaţi, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru, ca să nu fiţi bătuţi de duşmanii voştri.
43 Eu v-am spus aceasta, dar voi n-aţi ascultat, ci v-aţi împotrivit poruncii Domnului şi v-aţi urcat plini de îngâmfare pe munte.
44 Şi amoriţii, care locuiau pe muntele acela, v-au ieşit înainte şi v-au urmărit ca albinele şi v-au bătut de la Seir până la Horma.
45 V-aţi întors şi aţi plâns înaintea Domnului; dar Domnul nu v-a ascultat glasul şi n-a luat aminte la voi.
46 Şi aşa aţi rămas la Cades, unde aţi stat multe zile.