1 Ne-am întors şi am plecat în deşert, pe drumul care duce la Marea Roşie, după cum îmi poruncise Domnul; şi am ocolit multă vreme Muntele Seir.
2 Şi Domnul mi-a vorbit, zicând:
3 Aţi ocolit destul muntele acesta, acum întoarceţi-vă spre nord
4 şi porunceşte poporului, zicând: Veţi trece prin teritoriul fraţilor voştri, fiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, totuşi să vă păziţi bine.
5 Să nu vă încăieraţi cu ei, căci nu vă voi da din teritoriul lor nici măcar cât o urmă de picior, pentru că Muntele Seir l-am dat în stăpânire lui Esau.
6 Să cumpăraţi de la ei cu argint hrana pe care o veţi mânca, şi să cumpăraţi de la ei cu argint chiar şi apa pe care o veţi bea.
7 Căci Domnul, Dumnezeul tău te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale. El a cunoscut călătoria ta prin acest mare deşert. Domnul a fost cu tine în aceşti patruzeci de ani şi n-ai dus lipsă de nimic.
8 Şi când am trecut de fraţii noştri, fiii lui Esau, care locuiesc în Seir, departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat şi de Eţion-Gheber, ne-am întors şi am mers pe drumul Deşertului Moab.
9 Şi Domnul mi-a zis: Să nu-l hărţuieşti pe Moab, nici să nu-l provoci la război, căci nu-ţi voi da nimic să stăpâneşti în ţara lui, pentru că Arul l-am dat în stăpânire fiilor lui lot.
10 În trecut aici locuiau emimii, un popor mare, numeros şi înalt de statură ca şi anachimii.
11 Ca şi anachimii, ei se socoteau refaimiţi, dar moabiţii îi numeau emimi.
12 Horiţii au locuit în trecut în Seir, dar fiii lui Esau i-au alungat şi i-au nimicit dinaintea lor, şi s-au aşezat în locul lor, exact aşa cum a făcut Israel în ţara pe care o stăpâneşte şi pe care i-a dat-o Domnul).
13 Acum sculaţi-vă, am zis eu, şi treceţi pârâul Zered. Aşa că am trecut pârâul Zered.
14 Timpul de când am plecat de la Cades-Barnea şi până când am trecut pârâul Zered a fost de treizeci şi opt de ani; până a pierit din mijlocul taberei toată generaţia oamenilor de război, aşa cum le jurase Domnul.
15 Mâna Domnului a fost împotriva lor, ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până când au pierit.
16 După ce au pierit toţi bărbaţii de război din mijlocul poporului,
17 Domnul mi-a vorbit, zicând:
18 Să treci azi în teritoriul Moabului, la cetatea Ar.
19 Şi când te vei apropia de fiii lui Amon, să nu-i hărţuieşti, nici să nu-i provoci, căci nu-ţi voi da nimic de stăpânit în ţara fiilor lui Amon, pentru că am dat-o în stăpânire fiilor lui lot.
20 (Ţara aceasta a fost, de asemenea, socotită o ţară a uriaşilor (Refaim), pentru că în trecut uriaşii locuiau în ea, dar amoniţii îi numeau zamzumimi,
21 un popor mare, numeros şi de statură înaltă, ca anachimii, dar Domnul i-a nimicit dinaintea amoniţilor, care i-au alungat şi s-au aşezat în locul lor.
22 Aşa a făcut El şi pentru fiii lui Esau care locuiesc în Seir, când a nimicit pe horiţi dinaintea lor; ei i-au alungat şi s-au aşezat în locul lor, până în ziua de azi.
23 Tot aşa şi aviţii, care locuiau în sate până la Gaza, au fost nimiciţi de caftoriţi, care au venit din Caftor şi i-au nimicit şi s-au aşezat în locul lor).
24 Sculaţi-vă, porniţi la drum şi treceţi pârâul Arnon. Iată, îţi dau în mâini pe Sihon amoritul, regele Hesbonului, şi ţara lui. Începe cucerirea şi fă război cu el!
25 De azi încolo voi începe să pun groaza şi frica de tine în toate popoarele de sub cer, care, auzind de faima ta, vor tremura şi se vor îngrozi din pricina ta.
26 Am trimis mesageri din Deşertul Chedemot la Sihon, regele Hesbonului, cu cuvinte de pace, spunând:
27 lasă-mă să trec prin ţara ta; voi merge numai pe drumul cel mare şi nu mă voi abate nici la dreapta, nici la stânga.
28 Să-mi vinzi hrană pe argint, ca să mănânc, şi să-mi dai apă pe argint, ca să beau; nu voi face altceva decât să trec cu piciorul
29 lucru pe care mi l-au permis fiii lui Esau care locuiesc în Seir şi moabiţii care locuiesc în Ar – lasă-mă şi tu să fac lucrul acesta până voi trece Iordanul ca să intru în ţara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru.
30 Dar Sihon, regele Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pe la el; căci Domnul, Dumnezeul tău i-a împietrit duhul şi i-a înăsprit inima, ca să-l dea în mâinile tale, după cum se vede astăzi.
31 Şi Domnul mi-a zis: Iată, am început să-ţi dau pe Sihon şi ţara lui; începe s-o stăpâneşti, ca s-o moşteneşti.
32 Sihon a ieşit împotriva noastră, el şi tot poporul lui, ca să lupte, la Iahaţ.
33 Şi Domnul, Dumnezeul nostru ni l-a dat în mână şi l-am învins pe el şi pe fiii lui şi pe tot poporul lui.
34 Şi i-am luat atunci toate cetăţile şi am nimicit cu desăvârşire pe bărbaţi, femei şi copii, şi n-am lăsat să scape nici unul măcar.
35 Numai vitele le-am luat ca pradă pentru noi, precum şi prada din cetăţile pe care le luaserăm.
36 De la Aroer, care este pe malul pârâului Arnon, şi de la cetatea care este în vale, până la Galaad, n-a fost nici o cetate prea tare pentru noi; Domnul, Dumnezeul nostru ni le-a dat pe toate în mână.
37 Numai de ţara fiilor lui Arnon nu te-ai apropiat, nici de toate malurile pârâului Iaboc, nici de cetăţile de la munte şi de nici un loc pe care te-a oprit Domnul, Dumnezeul tău să-l loveşti.