1 După ce Domnul, Dumnezeul tău va nimici popoarele, a căror ţară Domnul, Dumnezeul tău ţi-o dă ţie, şi tu le vei alunga şi vei locui în cetăţile lor şi în casele lor,
2 să separi trei cetăţi în mijlocul ţării pe care Domnul, Dumnezeul tău ţi-o dă ca s-o stăpâneşti.
3 Să faci drumuri şi să împărţi în trei părţi graniţa ţării pe care ţi-o va da ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău, pentru ca orice ucigaş să poată fugi în cetăţile acestea.
4 Legea aceasta să fie pentru ucigaşul care va fugi acolo ca să-şi scape viaţa, când va omorî fără voie pe aproapele său, pe care nu l-a urât în trecut.
5 De exemplu, un om se duce să taie lemne în pădure cu un alt om; ridică securea cu mâna ca să taie copacul, fierul alunecă din coadă, loveşte pe aproapele său şi-l omoară. Atunci el să fugă într-una din cetăţile acestea ca să-şi scape viaţa;
6 pentru ca nu cumva răzbunătorul sângelui să urmărească pe ucigaş, în timp ce-i este inima aprinsă de mânie, să-l ajungă, pentru că drumul este prea lung, şi să-l omoare, deşi acesta nu merita moartea, pentru că nu l-a urât în trecut pe aproapele său.
7 De aceea, îţi dau porunca aceasta: Să-ţi separi trei cetăţi.
8 Şi dacă Domnul, Dumnezeul tău îţi va lărgi teritoriile, cum a jurat părinţilor tăi, şi-ţi va da toată ţara pe care a promis părinţilor tăi că ţi-o va da,
9 dacă vei păzi şi vei împlini toate aceste porunci pe care ţi le poruncesc astăzi, ca să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău şi să umbli întotdeauna pe căile lui, atunci să mai adaugi încă trei cetăţi la cele trei,
10 ca sângele celui nevinovat să nu fie vărsat în ţara ta, pe care ţi-o dă ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău, şi astfel să fii vinovat de crimă.
11 Dar dacă un om urăşte pe aproapele său, şi-l pândeşte, şi se ridică împotriva lui şi-l loveşte aşa încât îl omoară, iar apoi fuge în una din aceste cetăţi,
12 bătrânii din cetatea lui să trimită ca să-l aducă de acolo şi să-l dea în mâna răzbunătorului sângelui, ca să moară.
13 Să nu-ţi fie milă de el, ci să cureţi din Israel vina vărsării de sânge nevinovat, ca să-ţi meargă bine.
14 Să nu muţi piatra de graniţă a aproapelui tău, pe care au pus-o strămoşii tăi în moştenirea pe care o vei primi în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul tău.
15 Să nu se ridice numai un singur martor împotriva cuiva pentru orice nedreptate sau pentru orice păcat pe care l-a făcut, ci un fapt să fie întemeiat pe mărturia depusă de doi sau de trei martori.
16 Dacă un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să mărturisească împotriva lui un lucru nedrept,
17 cei doi oameni, între care este neînţelegerea, să se prezinte înaintea Domnului, înaintea preoţilor şi a judecătorilor care vor fi în zilele acelea.
18 Şi judecătorii să facă cercetări amănunţite; şi dacă se va afla că martorul acela este martor mincinos şi că a mărturisit o minciună împotriva fratelui său,
19 atunci să-i faceţi aşa cum avea el de gând să-i facă fratelui său, şi aşa să cureţi răul din mijlocul tău.
20 Şi ceilalţi vor auzi şi se vor teme, şi nu se va mai face un rău ca acesta în mijlocul tău.
21 Şi să n-ai nici o milă, ci să ceri viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.