1 Când vei merge la război împotriva duşmanilor tăi şi vei vedea cai şi care şi un popor mai numeros decât tine, să nu te temi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, este cu tine.
2 Şi când veţi fi aproape de momentul luptei, preotul să vină şi să vorbească poporului.
3 Şi să le spună: Ascultă, Israele! Astăzi sunteţi aproape de luptă cu duşmanii voştri. Să nu vi se tulbure inima, să nu vă fie teamă, nu vă înspăimântaţi, nu vă îngroziţi înaintea lor.
4 Căci Cel care merge cu voi este Însuşi Domnul, Dumnezeul vostru, ca să lupte pentru voi împotriva duşmanilor voştri şi ca să vă mântuiască.
5 Şi ofiţerii să vorbească poporului, zicând: Care este bărbatul care a zidit o casă nouă şi nu a dedicat-o încă? Să meargă şi să se întoarcă la casa lui, ca să nu moară în luptă şi s-o dedice un alt om.
6 Şi care este bărbatul care a plantat o vie şi nu a mâncat încă din ea? Să meargă şi să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă şi să mănânce altul din ea.
7 Şi care este bărbatul care s-a logodit cu o femeie şi nu s-a căsătorit cu ea? Să meargă şi să se întoarcă la casa lui, ca să nu moară în luptă şi să se căsătorească altul cu ea.
8 Ofiţerii să vorbească mai departe şi să spună: Cine este bărbatul care se teme şi are inima slabă? Să meargă şi să se întoarcă la casa lui, ca să nu moaie şi inima fraţilor lui.
9 Şi după ce ofiţerii vor termina de vorbit poporului, să pună pe căpitanii armatei să conducă poporul.
10 Când te vei apropia de o cetate ca să lupţi împotriva ei, să vesteşti o chemare la pace.
11 Dacă-ţi primeşte oferta de pace şi-ţi deschide porţile, tot poporul care se va afla în ea să fie pus să-ţi dea tribut şi să-ţi slujească.
12 Şi dacă nu face pace cu tine, ci vrea să facă război cu tine, atunci s o asediezi.
13 Şi, după ce Domnul, Dumnezeul tău o va da în mâinile tale, să loveşti cu ascuţişul săbiei pe toţi cei de parte bărbătească.
14 Dar să iei pentru tine femeile, copiii, vitele şi tot ce va mai fi în cetate, toată prada, şi să mănânci toată prada duşmanilor tăi, pe care ţi-a dat-o Domnul, Dumnezeul tău.
15 Aşa să faci cu toate cetăţile care vor fi foarte departe de tine, care nu sunt dintre cetăţile acestor popoare.
16 Dar în cetăţile popoarelor acestora, pe care Domnul, Dumnezeul tău ţi le dă ţie ca moştenire, să nu laşi cu viaţă nici un suflet.
17 Ci să nimiceşti cu desăvârşire popoarele acelea, pe hetiţi, pe amoriţi, pe canaaniţi, pe fereziţi, pe heviţi şi pe iebusiţi, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău,
18 ca să nu vă înveţe să faceţi după toate urâciunile pe care le-au făcut ele pentru dumnezeii lor, şi să păcătuiţi astfel împotriva Domnului Dumnezeului vostru.
19 Când vei asedia o cetate pentru multă vreme, ca să faci război şi s-o cucereşti, pomii să nu-i strici, tăindu-i cu securea; ci să mănânci din ei şi să nu-i tai. Căci este oare pomul de pe câmp viaţa unui om, ca să-l nimiceşti în asediere?
20 Numai copacii pe care-i vei şti că nu sunt pomi fructiferi, vei putea să-i distrugi şi să-i tai; şi vei putea să construieşti cu ei fortăreţe împotriva cetăţii care face război cu tine, până o vei supune.