1 Ascultaţi, ceruri, şi eu voi vorbi; ascultă, pământule, cuvintele gurii mele.
2 Să curgă învăţăturile mele ca ploaia, cuvântul meu să cadă ca roua, ca ploaia cea măruntă peste verdeaţă şi ca ploaia cea mare peste iarbă.
3 Căci vestesc Numele Domnului. Daţi slavă Dumnezeului nostru!
4 El este Stânca, lucrările lui sunt perfecte. Căci toate căile lui sunt drepte. El este un Dumnezeu al adevărului şi fără nedreptate, El este drept şi fără vină.
5 Ei au lucrat cu necredincioşie faţă de El. Ei nu mai sunt fiii lui din cauza defăimării lor. Sunt o generaţie perversă şi vicleană.
6 În felul acesta răsplătiţi voi pe Domnul, popor nechibzuit şi fără înţelepciune? Nu este El Tatăl tău care te-a cumpărat? Nu este El Cel care te-a făcut şi te-a întemeiat?
7 Adu-ţi aminte de zilele din vechime. Ia în seamă anii multor generaţii. Întreabă pe tatăl tău şi el îţi va arăta, pe bătrânii tăi şi ei îţi vor spune.
8 Când Cel Preaînalt a împărţit naţiunilor moştenirea lor, când a despărţit pe copiii lui Adam, a pus graniţe popoarelor după numărul copiilor lui Israel.
9 Căci partea Domnului este poporul lui, Iacov este partea Lui de moştenire.
10 El l-a găsit într-un pământ pustiu, într-un loc singuratic, plin de urlete înfricoşătoare; El l-a condus, l-a instruit şi l-a păzit ca pe lumina ochiului Lui.
11 Ca vulturul care îşi scutură cuibul, care zboară deasupra puilor lui, îşi întinde aripile, îi ia şi îi poartă pe aripile lui,
12 aşa a condus Domnul singur pe poporul Său şi n-a fost cu el nici un dumnezeu străin.
13 l-a făcut să treacă peste înălţimile pământului, ca el să mănânce roadele câmpului. I-a dat să sugă miere din stâncă şi untdelemn din stânca cea mai tare,
14 untul de la vaci şi laptele oilor, cu grăsimea mieilor, a berbecilor din Basan şi a ţapilor, cu grăsimea grâului; şi ai băut sângele curat al strugurelui.
15 Dar Israel s-a îngrăşat şi a azvârlit din picior; te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai acoperit cu grăsime. Apoi el a părăsit pe Dumnezeul care l-a făcut şi a nesocotit Stânca mântuirii lui.
16 L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini şi L-au provocat la mânie prin urâciuni.
17 Au adus jertfe diavolilor, nu lui Dumnezeu, unor dumnezei pe care nu i-au cunoscut, unor dumnezei noi, apăruţi de curând, de care părinţii voştri nu s-au temut.
18 Ai părăsit Stânca din care te-ai născut şi ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit.
19 Şi când Domnul a văzut lucrul acesta, i-a lepădat, din cauză că a fost provocat de fiii şi fiicele lui.
20 Şi El a zis: Îmi voi ascunde faţa de ei şi voi vedea care le va fi sfârşitul, căci sunt o generaţie perversă, copii în care nu este credinţă.
21 M-au întărâtat la mânie prin ceea ce nu este Dumnezeu. M-au provocat la mânie cu idolii lor. Şi Eu îi voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un popor fără pricepere.
22 Căci focul mâniei Mele s-a aprins şi va arde până în adâncimea cea mai mare a locuinţei morţilor. Va nimici pământul şi roadele lui, şi va arde temeliile munţilor.
23 Voi îngrămădit toate nenorocirile peste ei. Îmi voi arunca toate săgeţile împotriva lor.
24 Vor fi topiţi de foame şi stinşi de friguri şi de boli cumplite. Voi trimite în ei dinţii fiarelor sălbatice cu otrava şerpilor veninoşi care se târăsc prin ţărână.
25 Afară, vor pieri de sabie şi înăuntru vor pieri de groază: şi tânărul şi fecioara, şi copilul de la sân ca si bătrânul cu păr alb.
26 Voiam să zic: Îi voi împrăştia, le voi şterge amintirea dintre oameni!
27 Dar Mă tem de sfidarea duşmanului lui, Mă tem ca nu cumva duşmanii lor să judece greşit şi să zică: Mâna noastră este biruitoare şi nu Domnul este Cel ce a făcut toate aceste lucruri.
28 Căci ei sunt un popor care şi-a pierdut bunul simţ şi nu este înţelegere în ei.
29 O, dacă ar fi fost înţelepţi, ca să fi înţeles acest lucru şi ca să fi cugetat la viitorul lor.
30 Cum ar fi urmărit unul singur pe o mie dintre ei, şi cum ar fi pus doi pe fugă zece mii, dacă nu i-ar fi vândut Stânca lor şi dacă Domnul nu i-ar fi părăsit?
31 Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră. Duşmanii noştri înşişi sunt judecători în această privinţă.
32 Căci viţa lor este din via Sodomei şi din câmpiile Gomorei; strugurii lor sunt struguri otrăviţi şi ciorchinii lor sunt amari.
33 Vinul lor este otrava şerpilor şi otrava cumplită de viperă.
34 Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, pecetluit între comorile Mele?
35 A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti; piciorul lor va aluneca la vremea potrivită, căci ziua nenorocirii lor este aproape şi lucrurile care vor veni peste ei nu vor întârzia.
36 Căci Domnul va judeca pe poporul lui şi va avea milă de robii lui, când va vedea că puterea lor este sleită şi că nu mai este nici sclav nici liber.
37 Şi El va zice: Unde sunt dumnezeii lor, stânca lor în care şi-au pus încrederea?
38 Acei dumnezei care mâncau grăsimea jertfelor lor, care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale să vă ajute şi să vă ocrotească!
39 Să ştiţi deci că Eu, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este alt dumnezeu afară de Mine. Eu dau viaţa şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu vindec, şi nu este nimeni care poate scăpa din mâna Mea.
40 Căci Îmi ridic mâna spre cer şi zic: Eu trăiesc veşnic!
41 Dacă am ascuţit fulgerul săbiei Mele şi voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna pe duşmanii Mei şi voi răsplăti pe cei care Mă urăsc.
42 Sabia Mea le va înghiţi carnea şi Îmi voi îmbăta săgeţile cu sânge, cu sângele celor ucişi şi captivi, din capetele conducătorilor duşmanului.
43 Bucuraţi-vă, naţiunilor, cu poporul lui, căci El răzbună sângele robilor lui şi Se răzbună împotriva adversarilor Lui, şi va fi milos faţă de ţara Lui şi faţă de poporul lui.
44 Şi Moise a venit şi a rostit toate cuvintele acestei cântări în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.
45 Şi când a sfârşit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,
46 le-a zis: luaţi la inimă toate cuvintele pe care le mărturisesc astăzi în mijlocul vostru, pe care le veţi porunci copiilor voştri, ca ei să păzească şi să împlinească toate cuvintele acestei legi.
47 Căci cuvântul acesta nu este un lucru fără importanţă pentru voi: este viaţa voastră; şi prin cuvântul acesta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.
48 Şi Domnul a vorbit lui Moise în aceeaşi zi, zicând:
49 Urcă-te pe Muntele Abarim, pe Muntele Nebo, care este în ţara Moabului, în faţa Ierihonului;şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel.
50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei urca şi vei fi adăugat la poporul tău, aşa cum Aaron, fratele tău, a murit pe Muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,
51 pentru că aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, la apele Meriba, la Cades, în Deşertul Ţin, şi nu M-aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.
52 Tu vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta; dar nu vei intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel.