1 Apoi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:
2 Fiu al omului, tu locuieşti în mijlocul unei case de răzvrătiţi, care au ochi să vadă şi nu văd, urechi de auzit şi nu aud; căci sunt o casă de răzvrătiţi.
3 De aceea, fiu al omului, pregăteşte-ţi lucrurile de călătorie, şi pleacă, ziua, sub ochii lor! Pleacă, în faţa lor, din locul unde eşti şi du-te în alt loc: poate că vor vedea că sunt o casă de răzvrătiţi.
4 Scoate-ţi lucrurile ca nişte lucruri de călătorie, ziua, sub ochii lor; dar pleacă seara, în faţa lor, cum pleacă cei ce se duc în captivitate.
5 Să spargi zidul sub ochii lor, şi să-ţi scoţi lucrurile pe acolo.
6 Să le pui pe umăr sub ochii lor, să le scoţi afară pe întuneric, să-ţi acoperi faţa şi să nu te uiţi la pământ; căci vreau să fii un semn pentru casa lui Israel.
7 Şi am făcut cum mi se poruncise: mi-am scos lucrurile, ziua, ca lucruri pentru călătorie, şi seara am spart zidul cu mâna, şi le-am scos pe întuneric, şi le-am pus pe umăr, în faţa lor.
8 Dimineaţa însă, Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:
9 Fiu al omului, nu ţi-a zis casa lui Israel, această casă de răzvrătiţi: Ce faci?
10 Spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: aceasta priveşte pe prinţul care este la Ierusalim şi pe toată casa lui Israel care se află acolo.
11 Spune: Eu sunt un semn pentru voi. Cum am făcut eu, aşa li se va face şi lor: se vor duce în exil, în captivitate.
12 Şi prinţul care este în mijlocul lor îşi va pune lucrurile pe umăr şi va pleca pe întuneric; vor sparge zidul ca să-l scoată afară, îşi va acoperi faţa ca să nu vadă pământul cu ochii.
13 Îmi voi întinde mreaja peste el, şi va fi prins în laţul Meu; îl voi duce în Babilon, în ţara caldeilor; dar el n-o va vedea şi va muri acolo.
14 Pe toţi cei care stau în jurul lui şi îi sunt de ajutor şi pe toate armatele lui, îi voi risipi în toate vânturile, şi voi scoate sabia după ei.
15 Şi vor şti că Eu sunt Domnul, când îi voi împrăştia printre popoare, şi îi voi risipi în felurite ţări.
16 Dar voi lăsa din ei vreo câţiva oameni care vor scăpa de sabie, de foamete şi de ciumă, ca să istorisească toate urâciunile lor printre popoarele la care vor merge şi să ştie că Eu sunt Domnul.
17 Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:
18 Fiu al omului, mănâncă-ţi pâinea tremurând, şi bea-ţi apa cu nelinişte şi groază.
19 Şi spune poporului din ţară: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, despre locuitorii Ierusalimului din ţara lui Israel: Ei îşi vor mânca pâinea cu nelinişte, şi îşi vor bea apa cu groază; căci ţara le va fi devastată de tot ce are, din cauza violenţei tuturor celor care o locuiesc.
20 Şi cetăţile pline cu popor vor fi nimicite, şi ţara va fi o ruină, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul.
21 Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:
22 Fiu al omului, ce înseamnă acest proverb pe care-l aveţi în ţara lui Israel: Zilele se lungesc şi toate viziunile rămân neîmplinite?
23 De aceea spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Voi face să înceteze acest proverb şi nu se va mai întrebuinţa ca proverb în Israel. De aceea spune-le: Se apropie zilele şi toate viziunile se vor împlini.
24 Căci nu vor mai fi viziuni mincinoase, nici ghiciri înşelătoare în mijlocul casei lui Israel.
25 Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini şi nu va mai fi amânat; da, în zilele voastre, casă de răzvrătiţi, voi rosti un cuvânt şi-l voi împlini, zice Domnul Dumnezeu.
26 Cuvântul Domnului a venit iarăşi la mine, zicând:
27 Fiu al omului, iată, casa lui Israel zice: Viziunea pe care o are el nu este aproape să se împlinească si el profeţeşte pentru timpuri îndepărtate!
28 De aceea spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Nu va mai fi întârziere în împlinirea cuvintelor Mele; ci cuvântul pe care-l voi rosti se va împlini, zice Domnul Dumnezeu.