1 Apoi câţiva din bătrânii lui Israel au venit la mine şi s-au aşezat înaintea mea.
2 Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:
3 Fiu al omului, oamenii aceştia îşi poartă idolii în inimă şi îşi aţintesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă în nelegiuire. Să Mă las Eu să fiu întrebat de ei?
4 De aceea vorbeşte-le, şi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Orice om din casa lui Israel, care îşi poartă idolii în inimă şi care îşi îndreaptă privirile spre ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui, şi va veni la profet, Eu, Domnul, îi voi răspunde, potrivit mulţimii idolilor lui,
5 ca să prind în chiar inima lor pe aceia din casa lui Israel care s-au înstrăinat de Mine din cauza idolilor lor.
6 De aceea spune casei lui Israel: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: întoarceţi-vă şi abateţi-vă de la idolii voştri, întoarceţi-vă privirile de la toate urâciunile voastre!
7 Căci oricine din casa lui Israel, sau dintre străinii care locuiesc pentru o vreme în Israel, care s-a depărtat de Mine, şi îşi poartă idolii în inima lui, şi nu-şi ia privirile de la ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui, şi va veni la profet, ca să Mă întrebe prin el, Eu, Domnul, prin Mine însumi îi voi răspunde.
8 Şi îmi voi întoarce faţa împotriva acestui om, şi îl voi face un semn şi un proverb, şi-l voi nimici din mijlocul poporului Meu. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.
9 Şi dacă profetul se va lăsa amăgit să rostească un cuvânt, Eu, Domnul, am amăgit pe profetul acela, şi îmi voi întinde mâna împotriva lui şi-l voi nimici din mijlocul poporului Meu Israel.
10 Şi îşi vor purta pedeapsa păcatului lor, pedeapsa profetului va fi la fel cu pedeapsa celui ce întreabă,
11 ca să nu se mai rătăcească de la Mine casa lui Israel, şi să nu se mai întineze cu toate fărădelegile ei. Atunci vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, zice Domnul Dumnezeu.
12 Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:
13 Fiu al omului, când va păcătui o ţară împotriva Mea, lucrând cu necredincioşie, atunci îmi voi întinde mâna împotriva ei, şi îi voi sfărâma toiagul pâinii, şi îi voi trimite foametea, şi îi voi nimici oamenii şi vitele,
14 chiar dacă ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar scăpa decât sufletele lor prin dreptatea lor, zice Domnul Dumnezeu.
15 Dacă aş lăsa ca ţara sa fie cutreierată de fiare sălbatice, care ar lăsa-o fără popor, dacă ar ajunge un deşert pe unde n-ar mai putea trece nimeni, din cauza acestor fiare,
16 şi ar fi în mijlocul lor aceşti trei oameni, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei ar scăpa, dar ţara ar ajunge un deşert.
17 Sau, dacă aş aduce sabia împotriva ţării acesteia, dacă aş zice: Sabie, treci prin ţară, ca să-i nimicesc oamenii şi vitele,
18 şi ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei singuri ar scăpa.
19 Sau, dacă aş trimite ciuma în ţara aceasta şi Mi-aş vărsa mânia împotriva ei prin sânge, ca să-i nimicesc oamenii şi vitele,
20 şi ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel şi Iov, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei şi-ar scăpa sufletele prin dreptatea lor.
21 Totuşi aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Măcar că trimit împotriva Ierusalimului cele patru pedepse înspăimântătoare ale Mele: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi ciuma, ca să nimicesc din el oamenii şi vitele,
22 tot va fi o rămăşiţă care va scăpa, care va fi scoasă din el: fii şi fiice. Iată, aceştia vor veni la voi, le veţi vedea purtarea şi faptele şi vă veţi mângâia de nenorocirea pe care am adus-o asupra Ierusalimului, de tot ce am adus asupra lui.
23 Şi ei vă vor mângâia, când le veţi vedea calea şi faptele; şi veţi cunoaşte că nu fără temei fac Eu tot ce fac împotriva Ierusalimului, zice Domnul Dumnezeu.