15
1 Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:
2 Fiu al omului, ce are lemnul de viţă mai mult decât orice alt lemn, viţele de vie mai mult decât cele ce sunt printre copacii din pădure?
3 Ia oare cineva din lemnul acesta, ca să facă vreo lucrare? Face cineva din el vreun cârlig de atârnat ceva în el?
4 Iată că este pus pe foc ca să ardă; după ce focul îi arde cele două capete şi mijlocul, mai poate fi el bun de ceva?
5 Iată, când era întreg, nu se putea face nimic din el; cu cât mai puţin acum, după ce l-a mistuit şi l-a ars focul, s-ar mai putea face vreo lucrare din el?
6 De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Ca lemnul de viţă dintre copacii din pădure, pe care-l pun pe foc să-l ard, aşa voi da şi pe locuitorii Ierusalimului.
7 Şi îmi voi întoarce faţa împotriva lor: au ieşit din foc, dar focul îi va arde de tot. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când îmi voi întoarce faţa împotriva lor.
8 Şi voi preface ţara într-un deşert, pentru că au fost necredincioşi, zice Domnul Dumnezeu.