1 În al şaptelea an, în ziua a zecea a lunii a cincea, unii din bătrânii lui Israel au venit să întrebe pe Domnul, şi au stat jos înaintea mea.
2 Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:
3 Fiu al omului, vorbeşte bătrânilor lui Israel, şi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Aţi venit să Mă întrebaţi? Pe viaţa Mea că nu Mă voi lăsa întrebat de voi, zice Domnul Dumnezeu.
4 Vrei să-i judeci, fiu al omului? Dacă vrei să-i judeci fă-i să cunoască urâciunile părinţilor lor.
5 Şi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: în ziua când am ales pe Israel, Mi-am ridicat mâna spre sămânţa casei lui Iacov, şi M-am făcut cunoscut lor în ţara Egiptului; Mi-am ridicat mâna spre ei, zicând: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
6 În ziua aceea, Mi-am ridicat mâna spre ei, ca să-i duc din ţara Egiptului într-o ţară pe care o căutasem pentru ei, ţară în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările.
7 Atunci le-am zis: Lepădaţi fiecare urâciunile care vă atrag privirile, şi nu vă întinaţi cu idolii Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
8 Dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea şi n-au vrut să Mă asculte. Nici unul n-a lepădat urâciunile care îi atrăgeau privirile şi n-au părăsit idolii Egiptului. Atunci Mi-am pus de gând să-Mi vărs mânia peste ei, să-Mi duc până la capăt mânia împotriva lor, în mijlocul ţării Egiptului.
9 Dar am lucrat pentru Numele Meu, ca să nu fie profanat în ochii popoarelor printre care se aflau şi în faţa cărora Mă făcusem cunoscut lor, ca să-i scot din ţara Egiptului,
10 Şi i-am scos astfel din ţara Egiptului şi i-am dus în deşert.
11 Şi le-am dat legile Mele şi le-am făcut cunoscut poruncile Mele, pe care dacă le face omul, va trăi prin ele.
12 Le-am dat şi Sabatele Mele, ca să fie un semn între Mine şi ei, ca să ştie că Eu sunt Domnul care-i sfinţesc.
13 Dar casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva Mea, în deşert. N-au urmat legile Mele, şi au lepădat poruncile Mele, pe care dacă le face omul, va trăi prin ele, şi Mi-au profanat peste măsură de mult Sabatele. Atunci am avut de gând să-Mi vărs mânia peste ei în deşert, ca să-i nimicesc.
14 Dar am lucrat pentru Numele Meu, ca să nu fie profanat în ochii popoarelor în faţa cărora îi scosesem din Egipt.
15 Chiar şi în deşert Mi-am ridicat mâna spre ei şi le-am jurat că nu-i voi duce în ţara pe care le-o dădusem, ţară în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările,
16 pentru că au dispreţuit poruncile Mele, şi n-au urmat legile Mele, şi pentru că au profanat Sabatele Mele, căci inima li s-a dus după idolii lor.
17 Dar M-am uitat cu milă la ei, nu i-am nimicit şi nu i-am stârpit în deşert.
18 Ci am zis fiilor lor în deşert: Nu umblaţi după rânduielile părinţilor voştri, nu ţineţi obiceiurile lor, nici nu vă întinaţi cu idolii lor.
19 Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; umblaţi întocmai după rânduielile Mele, păziţi poruncile Mele şi împliniţi-le.
20 Şi sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele vor fi un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!
21 Dar copiii s-au răzvrătit şi ei împotriva Mea. N-au umblat după rânduielile Mele, n-au păzit şi n-au împlinit poruncile Mele, pe care dacă le face omul, va trăi prin ele, şi au profanat Sabatele Mele. Atunci am avut de gând să-Mi vărs furia peste ei, să-Mi desfăşor până la capăt mânia împotriva lor în deşert.
22 Dar Mi-am tras mâna înapoi şi am lucrat pentru Numele Meu, ca să nu fie profanat în ochii popoarelor, în faţa cărora îi scosesem din Egipt.
23 În deşert, Mi-am ridicat iarăşi mâna spre ei şi am jurat că am să-i împrăştii printre popoare şi să-i risipesc în felurite ţări,
24 pentru că n-au împlinit poruncile Mele, ci au dispreţuit învăţăturile Mele, au profanat Sabatele Mele, şi şi-au întors ochii spre idolii părinţilor lor.
25 Ba încă le-am dat şi legi care nu erau bune, şi porunci prin care nu puteau să trăiască.
26 I-am pângărit prin darurile lor, când treceau prin foc pe întâii lor născuţi; am vrut să-i nimicesc astfel şi să le arăt că Eu sunt Domnul.
27 De aceea, fiu al omului, vorbeşte casei lui Israel, şi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Părinţii voştri M-au batjocorit şi mai mult, arătându-se necredincioşi faţă de Mine.
28 Când i-am adus în ţara pe care jurasem că le-o voi da, ei au privit spre orice deal înalt şi spre orice copac cu frunza mare, acolo şi-au adus jertfele şi acolo şi-au adus darurile de mâncare care Mă mâniau, acolo şi-au ars miresmele de un miros plăcut, şi acolo şi-au turnat jertfele de băutură.
29 Eu i-am întrebat: Ce sunt aceste înălţimi la care vă duceţi? Şi li s-a dat numele de înălţimi până în ziua de azi.
30 De aceea spune casei lui Israel: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Voiţi voi să vă pângăriţi în felul părinţilor voştri şi să vă prostituaţi alergând după urâciunile lor?
31 Da, aducându-vă darurile, trecându-vă copiii prin foc, vă pângăriţi şi azi prin idolii voştri. Şi Eu să Mă las să fiu întrebat de voi, casa lui Israel? Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu Mă voi lăsa întrebat de voi.
32 Şi nu veţi vedea împlinindu-se ce vă închipuiţi, când ziceţi: Vrem să fim ca popoarele, ca familiile celorlalte ţări, vrem să slujim lemnului şi pietrei!
33 Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, cu mână tare şi cu braţ întins, şi vărsându-Mi mânia, voi domni peste voi.
34 Şi vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strânge din ţările în care v-am risipit, cu mână tare şi cu braţ întins, şi vărsându-Mi mânia.
35 Şi vă voi aduce în deşertul popoarelor, şi acolo Mă voi judeca faţă în faţă cu voi.
36 Cum M-am judecat cu părinţii voştri în deşertul ţării Egiptului, aşa Mă voi judeca şi cu voi, zice Domnul Dumnezeu.
37 Şi vă voi trece pe sub toiag, şi vă voi aduce sub legătura legământului.
38 Şi voi deosebi dintre voi pe cei răzvrătiţi şi pe cei care nu-Mi sunt credincioşi; îi voi scoate din ţara în care sunt străini, dar nu vor intra în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.
39 Cât despre voi, casă a lui Israel, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Duceţi-vă şi slujiţi fiecare la idolii voştri. După aceea, Mă veţi asculta negreşit, şi nu veţi mai profana Numele Meu cel sfânt cu darurile voastre de mâncare şi cu idolii voştri.
40 Căci pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înalt al lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, acolo Îmi va sluji toată casa lui Israel, toţi cei care vor fi în ţară; acolo îi voi primi cu bunăvoinţă, şi acolo voi cere darurile voastre de mâncare, cele dintâi roade din darurile voastre, cu tot ce îmi veţi închina.
41 Vă voi primi ca pe nişte miresme cu miros plăcut, după ce vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi strânge din ţările în care aţi fost risipiţi, şi voi fi sfinţit de voi înaintea popoarelor.
42 Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când vă voi aduce înapoi în ţara lui Israel, în ţara pe care jurasem că o voi da părinţilor voştri.
43 Şi acolo vă veţi aduce aminte de căile voastre şi de toate faptele voastre cu care v-aţi pângărit; şi vă va fi silă de voi înşivă, din cauza tuturor relelor pe care le-aţi făcut.
44 Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când Mă voi purta cu voi având în vedere Numele Meu, şi nicidecum după purtarea voastră rea, nici după faptele voastre stricate, casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.
45 Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:
46 Fiu al omului, întoarce-ţi faţa spre sud, şi vorbeşte împotriva locuitorilor din sud! Şi profeţeşte împotriva pădurii din câmpiile de la sud!
47 Şi spune pădurii din sud: Ascultă Cuvântul Domnului. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, voi aprinde în tine un foc, care va mistui orice copac verde şi orice copac uscat: nimeni nu va putea stinge flacăra aprinsă şi totul va fi ars de ea, de la sud până la nord.
48 Şi orice făptură va vedea că Eu, Domnul, l-am aprins; şi nu se va stinge nicidecum!
49 Eu am zis: Ah, Doamne Dumnezeule! Ei zic despre mine: Nu vorbeşte el oare în pilde?