1 Tu însă, fă o plângere pentru prinţii lui Israel,
2 şi zi: Ce era mama ta? O leoaică. Stătea culcată cu leii şi îşi creştea puii în mijlocul puilor de lei.
3 A crescut pe unul din puii ei, care s-a făcut un leu tânăr, şi învăţat să sfâşie prada; a mâncat oameni.
4 Popoarele au auzit despre el, a fost prins în groapa lor, şi l-au adus în lanţuri în ţara Egiptului.
5 Leoaica, dacă a văzut că degeaba îl aştepta, şi că s-a înşelat în speranţa ei, a luat un alt pui şi l-a făcut leu tânăr.
6 Şi el a umblat cu leii, s-a făcut un leu tânăr, şi a învăţat să sfâşie prada, a mâncat oameni.
7 Şi a năvălit în palatele lor, şi le-a nimicit cetăţile; aşa că ţara, cu tot ce se afla în ea, s-a îngrozit de răcnetele lui.
8 Dar împotriva lui s-au înşiruit popoarele din toate ţinuturile din jur. I-au întins laţuri şi a fost prins în groapa lor.
9 Şi l-au pus în cuşcă în lanţuri, şi l-au dus înaintea regelui Babilonului, apoi l-au dus într-o fortăreaţă, ca să nu i se mai audă glasul pe munţii lui Israel.
10 Mama ta, ca şi tine, era ca o vie sădită lângă ape. Era roditoare şi încărcată de mlădiţe, din cauza belşugului apelor.
11 Şi ramurile ei erau aşa de tari că se puteau face toiege de cârmuitori din ele; prin înălţimea ei se ridica deasupra norilor şi atrăgea privirile cu înălţimea ei şi prin mulţimea mlădiţelor ei.
12 Dar a fost smulsă cu mânie şi aruncată la pământ, şi vântul de est i-a uscat roadă; mlădiţele ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat; şi le-a mâncat focul.
13 Şi acum este plantată în deşert, într-un pământ uscat şi fără apă.
14 Şi din mlădiţele ei a ieşit foc şi i-a distrus roadă; aşa că nu mai are ramuri tari, bune pentru un sceptru de cârmuitor. Aceasta-i o cântare de jale, şi va fi folosită drept cântare de jale.